ACHIZIȚII RECENTE - DESPRE CAROL SCHMIDT

Serviciul „Moldavistica şi Heraldica” al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova şi-a îmbogăţit colecţia cu trei cărţi care conţin informaţii documentare valoroase despre cel mai longeviv primar al Chişinăului, care a diriguit oraşul pe parcursul a 26 de ani (1877-1903) – Carol Schmidt. Basarabean cu origini germane, Carol Schmit ocupă un loc aparte în Panteonul primarilor din Chişinău, prin contribuţia sa la transformarea oraşului provincial într-o capitală modernă. Lucrările sunt documentate din dosarele de arhive, muzee, memorii, însoţite de fotografii şi imagini ale unor clădiri şi monumente istorice ale Chişinăului, construite la sf. sec. al XIX-lea, când Domnia Sa era primarul capitalei basarabene. Sunt binevenite pentru a cunoaşte istoria şi trecutul oraşului Chişinău, dar şi a personalităţilor marcante care au contribuit la schimbarea aspectului şi la modernizarea oraşului.

 

  Griţco, Ana. Carol Schmidt. Întoarcere în timp. / Ana Griţco. – Chişinău: Cartier, 2014. – 159 p.

În recenzia prezentată dr. hab. Elena Ploşniţă se spune că Ana Griţco, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, evocă tocmai personalitatea acestui primar, activitatea lui multilaterală, apreciindu-i contribuţia la modernizarea oraşului în ultimele decenii ale sec ai XIX-lea. Cititorul interesat va găsi un mare volum de informaţii(în l. română şi în l. germană) despre personalitatea complexă a lui C. Schmidt, om cu un caracter aparte, cinstit şi onest, modest din fire, care s-a implicat în mai multe domenii de activitate, dar a strălucit ca primar al Chişnăului în perioada 1877-1903.

 

Garusov, Olga. Karl Schmidt, Primar al Chişinăului, 1877-1903. / Olga Garusov. – Chişinău: Cartier,  2014 – 132 p.

O carte ce conţine informaţii în trei limbi – germană, română şi rusă despre Karl Schmidt, omul care „a devenit legendă chiar şi în timpul vieţii sale”, fiind numit de orăşeni „făuritorul unui Chişinău modern”. 

Conţinutul, completat de fotografii este bine structurat:

 – Karl Schmidt, primar al Chişinăului (1877-1903)

   –  Note biografice

   –  Alegerea

   –  Politica financiară

   – Amenajarea urbanistică

   – „Totul se făcea pentru confortul locuitorilor şi pentru înfrumuseţarea oraşului”.

    – „Omul capabil să se pătrundă de interesele tuturor orăşenilor”.

    – „Un om cu vederi largi, iluministe...”

    – „Cel mai dorit reprezentant şi cel mai cinstit conducător”.

    –  Familia

–       Plecarea

 

Varta, Ion. Primarul Carol Schmidt: opera de modernizare a oraşului Chişinău, 1877-1903 / Ion Varta. – Chişinău: Cartier, 2014 – 304 p.

 

Această lucrare conţine un număr mare de documente identificate în dosarele de arhivă ce confirmă spusele autorilor acestei valoroase ediţii:

„Carol Schmidt ne-a lăsat o moştenire imensă, de o valoare inestimabilă. O bună parte dintre vestigiile ctitorite de el mai rămân intacte. E de datoria noastră să le asigurăm perpetuarea în peisajul urbanistic chişinăuian. De asemenea, suntem datori să păstrăm neîntinată memoria acestei personalităţi excepţionale”.

FIECARE POPOR ARE UN POET...

      Grigore Vieru

       "O să spun să mă audă
                 Şi plin de floare pomul:
                          Şi din mormânt voi spune
                                   Mulţi ani Adevărul".

    

      Fiecare popor are un poet care poate fi numit conştiinţă a neamului. Moldovenii îl au pe Grigore Vieru. Anul acesta regretatul poet ar fi împlinit 80 de ani...  Trecerea în nefiinţă a poetului Grigore Vieru a fost o mare durere, însă Măria Sa rămâne o poezie vie a neamului. Pentru cei care i-au fost aproape dorul nu moare niciodată... Îl păstrăm în suflet prin creaţia sa irepetabilă, îi aducem omagiu prin cuvinte sincere şi frumoase şi mai ales citindu-i şi recitindu-i mereu opera.           Grigore Vieru a lăsat drept moştenire o bogată colecţie de opere, despre poet au scris critici literari, înveşnicindu-i numele. Serviciul „Moldavistica şi Heraldica” a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova propune cititorilor o vastă colecţie de opere ce conţine volume cu poezii, critică literară şi amintiri ale contemporanilor despre Grigore Vieru. Pentru a face cunoştinţă cu ele vă invităm la expoziţiile organizate cu prilejul jubileului marelui poet.

 Vieru, Grigore  Cele mai frumoase poezii = Die Schönsten Gedichte Transpuse în limba germană : Ion Mărgineanu. – Chişinău : Cadran, 2010 – 180 p.

     "Un adevărat miracol, cum poezia lui Grigore Vieru s-a împletit organic cu viaţa a câtorva generaţii: de la picii de grădiniţă la adolescenţii străbătuţi de primul fior al dragostei până la cei ce-şi dau ultima suflare....

      Domnul Ion Mărgineanu a realizat o uluitoare selecţie din poemele regretatului poet transpunându-le în germană, care l-a luminat odinioară pe Eminescu, într-un mod cu adevărat fidel şi inspirat."

(Vladimir Beşleagă)

 Cimpoi, Mihai Grigore Vieru : Poetul arhetipurilor / Mihai Cimpoi. – Chişinău : Prut internaţional, 2005. – 188 p.

   „Moartea unui poet seamănă întru totul cu viaţa sa, proiectându-i, ca într-un remember, punctele luminiscente ale operei şi personalităţii. În cazul Lui G. Vieru aceste punce sunt cele pe care le-am remarcat în ediţia cărţii noastre din 2005, puse într-un relief deosebit de versurile din ultimii ani din viaţă: arhetipalic, clasicitate, religiozitate – cele trei balene pe care se ţine universul său.
      Rezumând putem spune că a fost, prin excelenţă, o Fiinţă întru poezie. Figură-simbol, a avut şi o moarte tragică, semnificaţia căreia ne apare – acum- într-un fel previdenţială: destinul său s-a contopit cu destinul Basarabiei. Putem vorbi astfel, de o asumare, la nivel de înaltă conştiinţă şi intensă simţire, a riscului existenţial al unei atari contopiri. (Mihai Cimpoi) 
Băileşteanu, Fănuş Grigore Vieru: omul şi poetul / Fănuş Băileşteanu. – Bucureşti : IRIANA, 1995. – 127p. 
„A luptat din răsputeri – alături de o întreagă generaţie de tineri scriitori, generaţie căreia i se spune, acum, <generaţia Vieru>: mai întâi, pentru dreptul de a se exprima în limba sa – limba română; apoi pentru dreptul acesteia de a deveni limba oficială, şi pentru scrierea ei în alfabetul latin; apoi, pentru câştigarea independenţei <ţării> sale; în fine, pentru reunirea acesteia cu Ţara-Mamă, pentru reîntregirea României în hotarele ei fireşti, de după 1 Decembrie 1918”. (Fănuş Băileşteanu).

Am selectat câteva poezii din creaţia poetului: 
Grigore Vieru - Cîntare scrisului nostru

Sunt un om al nemîniei,  
Lumii astea nestrain.
Vin din muntii latiniei,
Deci, si scrisul mi-i latin!
Zis-a cerul: „Fiecare
Cu-al sau port, cu legea sa!“
Scrisul ei si rîma-l are,
Eu de ce nu l-as avea?!
Ah, din sîngele fiintei
Ni l-ati smuls si pîngarit
Si pe lemnul suferintei
Ca pe Crist l-ati rastignit!
Ochii lui cei ai uimirii,
Cînd i-ati scos si nimicit,
Ati scos ochii nemuririi
Ce pre noi ne-au îndragit.
Ne-ati vroit schimba chiar teasta,
Sufletul, stravechiul grai,
Învatîndu-ne ca asta
E un bine, e un rai.
Dar din… mare „paradisul“
Iata ce-nvataram noi:
Cine-ntîi îti fura scrisul,
Celelalte-ti ia apoi!
Vremuri alte vin sa nasca
Omul unui nou destin.
Cum mintintu-m-ai, strîmb dascal,
Scrisul meu ca mi-i strain.

Si din gura si din carte
Cum mintitu-m-ai mereu,
Cum urîtu-m-ai de moarte
Cînd aflai ca-i scrisul meu!
Stiu: esti gata sa ma rumegi
În slugarnicii tai clesti
Cînd ma uit cu ochii umezi
Catre crinii latinesti.
Stiu ca pasii tai ma latra
Cînd, durut, la el revin.
Ci va arde - da! - în vatra
Focul scrisului latin!
Foc de care mult mi-i sete,
Care, -ndurerat si sfînt,
Grîul altor alfabete
N-a aprins si ars nicicînd.
Deci, lasati-ne în firea
Mostenita din strabuni
Si-ti primi în loc iubirea,
Pacea unor oameni buni.
Nu-i o vina, Doamne iarta,
Floarea lui ca o vazum,
Ca ne-am fost iubit odata
Si ne mai iubim si-acum.
Sunt un om al nemîniei,
Lumii astea nestrain.
Vin din muntii latiniei,
Deci, si scrisul mi-i latin!

Grigore Vieru - Casa parinteasca

Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.   

    

  Iar în final ne alăturăm aprecierii date marelui poet de Victoria Zaltur:

“Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi deaceea merită cununa recunoştinţei noastre. 

Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată, pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi, de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie”.    

UN AUTOGRAF ÎN CALEA UITĂRII - CERCETĂTORUL VLAD MISCHEVCA

 Serviciul Moldavistica şi Heraldica a primit donaţie din partea istoricului Vlad Mischevca. Pentru a le lectura, cerceta vă invităm la sediul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.

Marinescu, Florin, Mischevca, Vlad. Cărţile româneşti din Biblioteca Mănăstirii Athonite Sfântul Pavel : [publicată în limba română şi greacă] / Florin Marinescu, Vlad Mischevca. - Aohna, 2010. - 285 p.

Despre această carte a scris o recenzie, istoricul Igor Cereteu.

Marinescu, Florin, istoric-cercetător greco-român născut la 31.03.1946 la Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de istorie a Universităţii din Bucureşti (1969). A lucrat opt ani la Biblioteca Academiei din Bucureşti ca paleograf. În 1978 s-a stabilit împreună cu familia în Grecia, ţara de origine a mamei sale, la Atena. Un an mai târziu (1979) a fost angajat la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări, unde a lucrat pînă la ieşirea sa la pensie (2009). 

În paralel a fost, timp de 20 de ani, profesor de limba română la filiala greacă a Asociaţiei Internaţionale de Studii sud-est europene. Este doctor în istorie al Facultăţii de Istorie din Bucureşti (din 1982) şi membru a zece societăţi ştiinţifice, cu precădere genealogice - şase greceşti, una românească, una italiană, una din Republica Moldova şi una internaţională. Domenii de cercetare: 1) Relaţiile dintre ţările române şi Muntele Athos; 2) Genealogia unor familii fanariote; 3) Multiplele relaţii greco-române de-a lungul veacurilor; 4) Elenismul în România; 5) Varia. A participat la peste 60 de congrese, colocvii sau simpozioane în Grecia, România, Italia, Franţa şi Republica Moldova. 

A publicat 15 cărţi, singur sau în colaborare (una în două volume), în limbile greacă, română şi franceză, toate bine apreciate de specialişti, după cum rezultă şi din recenziile publicate. Şapte dintre ele valorifică, în limba greacă, multe mii de documente româneşti de la Muntele Athos (fiind singurul cercetător în Grecia specializat în paleografie chirilică românească), în timp ce celelalte au caracter genealogic. Unele dintre ele fie au apărut, fie sunt pe cale să apară şi în limba română, din moment ce interesează direct pe cercetătorii din România. 

Cartea scrisă în limba franceză (Etude geneqlogiaue sur la famille Mourouzi, Atena 1987) a obţinut în 1994 premiul Comnene al Confederaţiei Internaţionale de Genealogie şi Heraldică. Un studiu de sinteză, apărut în limba greacă în anul 2007 se ocupă de istoria şi civilizaţia românilor. A publicat de asemenea peste o sută de studii şi articole pe temele de mai sus, în limbile greacă, română, franceză şi engleză, în reviste de specialitate dar şi în volume omagiale, mai ales din Grecia şi România, dar şi din Franţa şi Italia. A colaborat la realizarea unor filme documentare cu caracter istoric. e-m: florinmar@ymail.com.

Mischevca, Vlad, conferenţiar cercetător (Associate professor, Ph.D.), istoric român, născut la 14.03.1963 în Republica Moldova (în anii 2000-2009 domiciliat în Atena). După absolvirea în 1986 a Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău a activat timp de 20 de ani în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM: 1986-2006), obţinând funcţia de şef al Secţiei de Istorie Medie şi calificativul de cercetător ştiinţific coordonator. 

Din 2010 este reangajat în cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM. Este doctor în ştiinţe istorice (1997) şi membru al Societăţilor de Heraldică şi Genealogie din Moldova, România, Polonia, Ucraina şi Grecia. Preşedinte al Comisiei Naţionale de Heraldică de pe lângă Preşedinţia Republicii Moldova (1995-1997), ulterior vicepreşedinte al Comisiei (1998-2008). A fost decorat cu distincţii de stat şi premii academice ale Republicii Moldova (printre care medalia „Meritul Civic" - „Pentru activitate prodigioasă în domeniul heraldicii şi contribuţie substanţială la crearea şi utilizarea simbolurilor heraldice", 2000; Diploma de gradul al doilea al Guvernului - „Pentru activitate rodnică întru promovarea tezaurului spiritual-cultural moldovenesc peste hotare şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu Republica Moldova", 2008). A beneficiat de stagii ştiinţifice într-un şir de instituţii academice din capitalele europene: Moscova (1989, 1992), Paris (1994), Bucureşti (1996, 2000), Varşovia (1998, 2000), Atena (2000-2001). 

În cadrul Programului european ENTER a fost angajat în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Neoelene din Atena „KNE" (2003 - 2005). Activitatea practică include participarea la elaborarea şi argumentarea istorică a noilor Simboluri ale Republicii Moldova - „Drapelul şi Stema de Stat", precum şi a „Drapelului Vămii" (1996), a „Simbolului şi Drapelului Armatei Naţionale" (2000). 

De remarcat este şi fructuoasa experienţă jurnalistică acumulată în cadrul colaborării la primul ziar în limba română din Grecia - Curierul Atenei (2002-2003, nr. 1-77) şi a publicaţiei independente din Atena - Săptămâna (2005). Este autorul a cca 50 de articole şi studii, consacrate istoriei relaţiilor internaţionale din Sud-Estul Europei, genealogiei unor familii fanariote din secolul XVIII - începutul secolului XIX, vexilologiei şi heraldicii moldoveneşti, precum şi prezenţei româneşti la Athos. 

Rezultatele cercetărilor s-au bucurat de numeroase recenzii pozitive şi au fost prezentate în cele nouă monografii editate la Chişinău, Iaşi, Atena şi Salonic: Pacea de la Bucureşti, 1812. (Ştiinţa, 1992, 1993). (Coautor: Ion Jarcuţchi); Simbolurile Ţării Moldovei, în secolele XIV-XIX. (Ştiinţa, 1994). (Coautor: Ion Negrei); ediţia a II-a, revăzută şi compl. - 2010; Moldova în politica marilor puteri la începutul secolului al XIX-lea. (Civitas, 1999); Principele Constantin Ypsilanti, 1760-1816. (Civitas, 1999); Ο ηγεμονας Κωνσταντινος Υψηλαντης. (Θεσσαλονικη: Aδελφων Kυριακ?δη, 2008, în limba greacă). A obţinut premiul „Gheorghe Bezviconi" al Societăţii de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore" din Chişinău „pentru contribuţii esenţiale în domeniul genealogiei"; „Τα Ρουμανικ? ?ντυπα της βιβλιοθ?κης της Ιερ?ς Μον?ς Αγ?ου Πα?λου Αγιου Ορους. Cărţi româneşti din biblioteca mânăstirii athonite Sfântul Pavel" - Αθηνα, 2010. 287 p., incl. pl. color, în l. greacă şi română (Coautor Florin Marinescu); Mitropolitul Grigore Irinupoleos (1764-1846). Studii şi documente referitoare la egumenul grec al Goliei. - Iaşi: AXA, 2010. 132p. XVI pl. color (coautor Florin Marinescu); Ο Ειρηνουπολεως και Βατοπαιδιου Γρηγοριος (1764-1846) σε ρουμανικα και ρωσικα εγγραφα. - Αθηνα, 2011. 167 σ. (coautor: Fl.Marinescu). e-m: miskewka@yahoo.fr.

 

Istoricul Vlad Mischevca la 50 de ani : Biobibliografie.
Inst. de Istorie, Stat și Drept al Acad. de Științe a Moldovei; alcăt., red.: Vl. Mischevca. - Chişinău: Tipografia „Elan Poligraf ”, 2013. - 224 p. : XXXII pl. color.

Volumul dedicat jubileului de 50 de ani a cunoscutului istoric Vlad Mischevca. Lucrarea reflectă pagini din biografia lui Vlad Mischevca, activitatea ştiinţifică prodigioasă. Volumul întruneşte o vastă bibliografie şi o impunătoare colecţie fotografică. În paralel, lucrarea constituie un exemplu de studiu biografic, îmbinând armonios file din activiatea unei personalităţi reflectată în contextul istoric în care a activat. Astfel, acestă carte poate fi utilizată şi în calitate de sursă în vederea studierii istoriei contemporane, mentalităţilor, genealogiei etc.

PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN BASARABIA

În colecţia Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova sunt diverse monografii dedicate patrimoniului cultural, promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor, despre salvgardarea patrimoniului imaterial şi intangibil. Serviciul Moldavistica îşi propune în continuare să prezinte un ciclu de publicaţii cu această tematică importantă.

Ploşniţă, Elena. Protejarea patrimoniului cultural în Basarabia / Elena Ploşniţă. – Chişinău : Cartier, 2003. – 176 p.

Despre autoare:

Elena Ploşniţă s-a născut în 1953 în comuna Ciocâlteni, judeţul Orhei. A absolvit a facultatea de istorie a Universităţii de Stat a Moldovei, promoţia 1977. În anii 1993-1997 a studiat la doctorat, specialitatea Antropologie culturală, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, România. În 1997 a susţinut teza de doctor la profesorul universitar, dr. Radu Florescu cu o teză de analiză istorico-antropologică a instituţiei muzeale.

În prezent activează în calitate de şef de secţie la Muzeul Naţional de Istorie din Chişinău.

Publicaţii:

Muzeul basarabean în fluxul istoriei. – Chişinău : Editura Civitas, 1998.

Muzeul Naţional şi publicul vizitator. – Chişinău : Editura Civitas, 1999.

Pagini de muzeografie basarabeană (coautor N. Răileanu). – Chişinău : Editura Universitas, 1999.

Muzeografia basarabeană la sfârşitul mileniului II. – Chişinău : Editura Civitas, 2000.

Publicaţia a cărei este autoarea Elena Ploşniţă, redă ideea de protejare a patrimoniului cultural a fost lansată la răsăritul civilizaţiei umane, căpătând forme diverse de realizare pe parcursul secolelor, în funcţie de evoluţia societăţii.
 Ideea de ocrotire în luptă continuă cu cea de distrugere a câştigat cu greu teren, afirmându-se treptat. La sfârşitul sec. al XIX-lea, după o evoluţie a lentă, acest concept intră în drepturi legitime şi în societatea basarabeană.

Subiectul publicaţiei implică numeroase şi diverse aspecte. Autoarea a optat pentru o privire de fond asupra problemei, urmărind evoluţia ideii de ocrotire a patrimoniului în Basarabia, menţionând realizările şi exemplificându-le cu atitudini pozitive şi negative  care au existat în societate. În lucrare sunt conturate problema ocrotirii patrimoniului cultural în Basarabia în perioada 1812-1994, întregind tabloul epocii remarcând politica de rapt a ţarismului rus pe teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru.

În partea întâi a publicaţiei sunt cercetate comunitatea şi patrimoniu în epoca modernă cu articolele:

Din „filozofia” ocrotirii moştenirii culturale;

Atitudini şi mentalităţi privind soarta patrimoniului cultural al Basarabiei;

Acte, proiecte legislative cu privire la protejarea patrimoniului.

În partea a doua este descrisă activitatea Comisiei monumentelor istorice – factor esenţial al ocrotirii patrimoniului cultural în anii 1919-1944:

Organizarea Comisiei basarabene şi funcţiile ei;

Problema locaşurilor de cult în activitatea comisiunii;

Preocupări pentru soarta cetăţilor de pe Nistru;

Instituţia muzeală – mijloc de tezaurizare a patrimoniului mobil.

O   altă temă importantă abordată de autoare o prezintă disperarea şi exportul colecţiilor de artă, arheologice şi numismatică basarabene. Dramatică în acest sens, este soarta impunătoarelor colecţii ale lui I.C. Suruceanu şi B.I. Ignatovici. În cunoştinţă de cauză, cu incontestabile trimiteri la documentele de arhivă, cercetătoarea chişinăuiană ne relatează despre „îmbogăţirea” muzeului din Hernos (1916) cu operele de sculptură clasică din „fostul muzeu” al lui Suruceanu

The subject of this book in the problem of the protection of the cultural heritage of Basarabia in the 1812-1944 period. The book consists of two parts, entitled the „Society and the Cultural Heritage in the Modern  Epoch” and the „Comission of the Historical Monuments as Essential Factor of the Protection of the Cultural Heritage in 1919-1944”. The aforementioned parts are supplemented by the appendics including various act, documents, photos, drawings and plans representing both the modern epoch and the period between the world wars. The presented documentary and illustrative materials are thought to stimulate further scientific research in thegiven field.

Constantin Ciobanu, dr. în studiul artelor

POEZII DESPRE MOLDOVA

Alecsandri, Vasile. - Adio Moldovei
 Alecsandri, Vasile. - Moldova în 1857
 Alecsandri, Vasile. - Ţara
 Bogdan, Lilian. - Ţara mea
 Cărare, Petru. - Moldova mea
 Ciocanu, Anatol. - Tricolorul
 Ciocanu, Anatol. - Asta este ţara mea
 Deleanu, Liviu. - Ţara noastră
 Deleanu, Liviu. - Ţară, ţărişoara mea
 Dragomir, Constantin. - Satele Moldovei
 Hadârcă, Ion. - Ţara dorului Tricolor
 Hadârcă, Ion. - Ţară de viori
 Lari, Leonida. - Moldavă
 Lari, Leonida. - Ţara noastră
 Lari, Leonida. - Ţara
 Manole, Ana. - Ţara cu părinţi
 Mardare, Marcela. - Trei culori originare
 Matcovschi, Dumitru. - E Moldova...
 Matcovschi, Dumitru. - Basarabia
 Romanciuc, Vasile. - Patria
 Romanciuc, Vasile. - Moldova
 Romanciuc, Vasile. - Ţara noastră
 Roşca, Ion. - Patria
 Trubca, Anastasia. - Moldovei
 Ţurcanu, Ianoş. - Moldova mea
 Ştirbu, Titus. - Tricolorul
 Ştirbu, Titus. - Plai natal
 Ungureanu, Mihai. - Ţara mea
 Vatamanu, Ion. - Ţara
 Vieru, Grigore. - Am un plai ca din poveste

LECTURI ONLINE - LEO BUTNARU

BUTNARU, LEO. Dacia literară : Revistă de constituiri culturale. – 2014. – Anul XXV. – Nr. 1-2. – P. 55-56.

Biografie

Leo Butnaru s-a născut în 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni, raionul Teleneşti, fiul lui Teodor și al Anastasiei Butnaru (n. Munteanu). Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. 

A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului "Tinerimea Moldovei" pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 a fost vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 1998-2005 - președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2005 - membru în Consiliul, iar din 2009 - și în Comitetul Director al USR. Din octombrie 2013 - președinte al Filialei Chișinău a USR, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România.

Activitate literară

A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri apărute la edituri din Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Madrid, Moscova, Paris, Kazan (Tatarstan). Leo Butnaru este preocupat de avangardismul european, în special cel rus și ucrainean; a tradus cărți de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marina Țvetaeva, Igor Bahterev, Leonid Dobîcin, Nina Habias, Ian Satunovski, Ghennadi Ayghi, Veaceslav Kuprianov, Ivan Ahmetiev, Aleksandr Tkacenko, Evgheni Stepanov, Leons Briedis (Letonia) ș.a. A elaborat antologia de poezie universală, precum și antologiile „Avangarda rusă” (2 volume), "Avangarda ucraineană", "Avangarda rusă. Dramaturgia", "Manifestele avangardei ruse".

Afilieri

• în 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică
• din 1993 - membru al Uniunii Scriitorilor din România
• membru-fondator al PEN Centrului din Moldova
• membru al World Academy of Arts and Culture
• membru al Academiei Avangardei Ruse
• vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990–1993)
• președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România (1997–2005)
• din 2005 - membru în Consiliul USR
• din 2009 - membru în Comitetul Director al USR, membru în Consiliul USR
• din 2013, președinte al Filialei Chișinău al Uniunii Scriitorilor din România.

Publicaţii

POEME (selectiv) - Sâmbătă spre duminică (1983); Formula de politețe (1985); Duminici lucrătoare (1988); Șoimul de aur (1991); Puntea de acces (1993); Vieți neparalele (1997); Gladiatorul de destine (1998); Identificare de adresă (1999); Lamentația Semiramidei (2000); Strictul necesar (2002); Cetatea nu e gata de război (2003); Sfinxul itinerant (2004); Din sens opus (Ed. Cartea Moldovei, 2008); Ordine de zi, ordine de noapte (Ed. Valman, 2009);Jefuindu-l pe Picasso (Ed. Vinea, 2011); În ambuteiaj & Partițiuni Nabokov (Chișinău 2012); Cu genunchii pe zaruri (Ed. Tracus Arte, 2014);

ANTOLOGII de poeme - Iluzia necesară (Ed. Eminescu, 1998); Altul, același (Ed. Litera Internațional, 2003); În caz de pericol (Ed. Junimea, 2004); 101 poeme (București, 2010); Poeme din secolele XX-XXI (Ed. Tipo Moldova, Iași, 2011); Proze din secolele XX-XXI (Iași, 2013); Eseuri din secolele XX-XXI (Iași, 2013); Interviuri din secolele XX-XXI (Iași, 2013);Traduceri din secolele XX - XXI (Iași, 2013);

PROZĂ - De ce tocmai mîine-poimîine? (1990), Îngerul și croitoreasa (1998), Ultima călătorie a lui Ulysses (2006), Copil la ruși (2008), Ruleta românească (Ed. RAO - Prut Internațional, 2010); Îngerii și râsu-plânsu (București, 2011);

ESEURI - Umbra ca martor (1991), Lampa și oglinda (2001), Șlefuitorul de lentile (2005), A opta zi (2008), Românii, Enciclopedia sufletului rus & Gombrowicz (2008); Lista basarabeană. Copil la ruși (București 2013);

JURNALE - Student pe timpul rinocerilor (2000), Perimetrul cuștii (2005), Liberi în orașul interzis/ Drumul cu hieroglife (jurnal chinez, 2007), Drumuri cu și fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989-2011 (2012);

DIALOGURI (interviuri) - Răspuns și răspundere (1989), Spunerea de sine (1994), Prezența celuilalt (1997), Micșorarea distanței (2004), Răspund, deci exist (2008);

CĂRȚI PENTRU COPII - Papucei cu felinare (poeme, 1989), La desfrunzirea brăduților (proză, 1991), Arlechinul și delfinul (poeme, 2001), Ceasornicul din măr (proză, 2002), O umbrelă cu dantelă / A laced umbrella (ghicitori, ediție bilingvă româno-engleză, 2003), Cu ce seamănă norii? (proză, 2003), Căruțul cu îngeri (poeme, 2004), Punguța cu patru bani (proză, 2006). Versurile și prozele sale au apărut în limbile albaneză, armeană, engleză, belorusă, bulgară, franceză, georgiană, germană, letonă, lituaniană, macedoneană, rusă, sârbă, slovacă, spaniolă, suedeză, tătară, turcă, ucraineană, ungară.

CĂRȚI ÎN ALTE LIMBI -Песчинка – Жемчужина – Пустыня ("Fir de nisip – Perlă – Pustiu", poeme, l. rusă; Ed.„Vest-Konsalting”,Moscova, 2010); Noyau ("MIez", poeme, în limba franceză; Paris, ed. Poètes à vos plumes), 2013; "Строго необходимое / Ин зарури шигърият" ("Strictul necesar", poeme; volum bilingv rus-tătar), Kazan/ Tatarstan, 2014; "Otsutsvie negativa" ("Absența negativului"; în limba rusă, Moscova), 2014; "Да ограбиш Пикасо" ("Jefuindu-l pe Picasso", poeme, în limba bulgară, trad. Ognian Stamboliev; Ruse/ Bulgaria, ed. Avangard print, 2014).

 

Cu ochii spre apogeu

Şi ce şi-a zis flămândul

disperatul? – Ziua întreagă

să stea cu ochii spre cer

spre apogeu

poate de-acolo cad câteva fărâmituri

de la masa lui Dumnezeu...

Despre poemele nipone

Nu, nu e un poem în genunchi

pur şi simplu e un haiku

de obicei nu prea înalt.

Sau poate fi o tanka.

Nu, nu e un poem în genunchi.

Oglindă aburită?

Panta rhei ca un panteon al mişcării.

Şi în poezie totul e în curgere în schimbare;

acest poem mi se pare o oglindă la gura altui poem

ce-şi dă ultima suflare...

Scurtmetraje

Festival de scurtmetraje.

Realizatorii filmelor

criticii de cinema

şi publicul – ce completare sugestivă a programului

filmelor de scurt metraj – vieţile noastre de scurt

metraj...

PREZENTARE DE CARTE - SCRIERI - VOL. I - ION BUZDUGAN

În colecţia Editurii „Ştiinţa” au apărut 2 volume inedite ale autoruluiu Ion Buzduga. Scrieri care configurează canonul ierarhic stabilit pentru literatura interbelică din Basarabia. 

Buzdugan, Ion. Scrieri : []n 2 vol.] / Ion  Buzdugan. - Chişinău : Î.E.P. "Ştiinţa", 2014. - (Colecţia Moştenire).
Vol. 1 : Poezie, publicistică, corespondenţă. - 2014. 548 p.
Vol. 2 : Folclor. Tradiţii populare. traduceri. - 2014. - 560 p.

Ion Buzdugan, poet, publicist, traducător, folclorist, născut la 9 martie, 1889, Brînzenii Vechi, judeţul Bălţi, Moldova, a murit la 29 ianuarie, 1967, Bucureşti, România. Poet, folclorist, publicist. Studii secundare la Bairamcea, judeţul Ismail, studii agricole la Movilău, pedagogice la Cameniţa şi superioare la Moscova. Licenţa în drept la Universitatea din Iaşi.

 Doctor în economie al Universităţii din Cernăuţi, a contribit la fondarea ziarului „Ostaşul moldovean”. A colaborat la publicaţiile: „Cuvînt moldovenesc", ,Bugeacul", „Pagini basarabene”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Gîndirea”, „Gînd românesc”, „Zburăorul”, „Viaţa Basarabiei", semnînd şi cu pseudonimele Nică Românaş, I. Cîmpeanu, B. Cogîlnic, I. Dumbrăveanu ş.a.

Volumul de debut: „Cîntece din Basarabia”, vol. I (1921). Urmează culegerile „Miresme din stepă” (1922), „Cîntece din Basarabia”, vol. II, „Ţara mea” (1928), „Păstori de timpuri” (1937). Traduce romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de A. S. Puşkin şi din creaţia lui S. Esenin, A. Blok, V. Briusov, I. Bunin ş.a. Este unul din membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Basarabeni, alături de Pan Halippa, N. Costenco, M. Isanos, O. Cruşevan-Florescu, B. Istru, T. Nencev, V. Luţcan ş.a. Versurile lui Buzdugan, consacrate meleagurilor natale, istoriei, tradiţiei şi folclorului, se remarcă prin veridicitate. Balada şi doina, legenda şi cîntecul liric popular au influenţat benefic creaţia lirică a poetului.

Lirica lui I. Buzdugan a fost înalt apreciată de către Nicolae Iorga, iar traducerea lui „Evgheni Oneghin” − de către D. P. Perpessicius, care o consideră „drept trudnică, dar victorioasă operaţie”. Premiul Academiei Române pentru volumul „Păstori de timpuri”, 1937. Sursa citată.

Opere:
„Cîntece din Basarabia. 1916-1921”, Chişinău, 1921;

„Miresme din stepă”, Bucureşti, 1922;

„Cîntece din Basarabia. 1905-1916”, cartea a Ii-a, Craiova, 1928;

„Ţara mea: Poeme. 1918-1928”, Craiova, 1928; „Păstori de timpuri”, Bucureşti 1937;

„Metanii de Luceferi: Poeme”, Bucureşti, 1942.

Traduceri:

M. Gorki, „Fata şi moartea”, Bucureşti, 1962;

A. S. Puşkin, „Evgheni Oneghin”, prefaţă de Perpessicius, Bucureşti, 1967.

În primul volum Scrieri sunt adunate poezii originale, care se deschide cu volumul Miresme din stepă (1922) cu diversitate de versuri: În stepă ... (Flori din stepă (p. 65-66), O, stepa mea! (p. 67), Noaptea în stepă (p. 67-68), În Bugeac (66-67); Icoane vechi: La mănăstire (p. 75-78), Vinerea patimilor (p. 79-80), Căsuţa veche (p. 80-81), Mama (p. 81-82); În pribegie (1916-1917): Suflete pe drumuri... (p. 85), La hotară... (p. 88); De sub jug (1912-1918): Leagănul veciei (p. 90-92), La vadul de la Nistru (p. 92); Cetatea Albă (p. 92-93), Doina înstrăinării (p. 93); Cântece păstoreşti: Cântec păstoresc (p. 94-95), Brumarul (p. 95-96), Iarna (p. 96), La ţară: La ţară p. 97), Într-un amurg (97-98), Sub vraja lunii (p. 98), Pe valea Prutului (p. 99-100) etc. 

 

Cetatea Albă

Măreţ şi-nalţă fruntea de turn Cetatea Albă,

Pereţii ca zăpada cu negrele zăbrele:

De când s-a dus Stăpânul s-au tras zăvoare grele,

La porţi si pe cărare crescut-au spini şi nalbă.

            Iar tânara Domniţă – o porumbiţă dalbă –

În haine mohorâte, suspină-n colivie:

Aşteapă Voievodul din bătălii să-i vie,

Şi-i cad mărgăritare din ochi pe scumpa-i salbă...

 În nopţi târzii de veghe, încătuşându-şi dorul,

Din zori în zori Domniţa în taina visu-şi toarce,

Şi în năframa-i albă ea lacrimi multe-şi stoarce,

Văzând că nu mai vine din luptă Domnitrorul...

            Domniţa mea, nu plânge, căci mâni se va întoarce

            Cu oastea lui vitează în ţară Voievodul:

Şi-l va primi cu chiot şi cântece norodul,

Şi n-a-ncăpea-n Cetate – dobânda să-şi descarce...

Cutezător ridică-ţi spre soare fruntea dalbă!

Tar mâini, când va apune în uruit sinistru

O lume de sclavie, – drept stăvilar la Nistru –

Te vei înăţla din vremuri, o tu, Cetate Albă!... (p. 92-93)