LECTURI ONLINE - BLAZOANE DOMNEŞTI ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA SEC. XII-XV

 JITARU, GRIGORE. Blazoane domneşti în Ţara Românească şi Moldova : sec. XII-XV. - Chişinău : Editura Uniunii Scriitorilor, 1997. - 213 p.: il.

Stemele, blazoanele de familie sunt o categorie de documente istorice, care poartă, cifrate în ele, informaţii deosebit de preţioase, uneori unicale. Mai importantă este aşa-numita heraldică vie, adică heraldica secolelor XII - XVI, pe cînd stemele ocupau un loc însemnat în viaţa politică. Aceste steme sunt asemenea unor piclograme. Ştiind bine legile formării lor şi canvaua istorică pe care acestea se plasează, putem obţine noi date, ce completează, confirmă sau contrazic unele teorii istorice.

Cît priveşte heraldica românilor, s-au făcut cercetări serioase. Un aport esenţial în acest sens l-au adus Dan Cernovodeanu, Maria Dogaru. Lucrarea Ştiinţa şi arta heraldică în România, în special Albumul heraldic, constituie unul din pilonii acestui studiu. Am folosit multe imagini de arhivă din această carte şi dacă nu întotdeauna se fac trimiteri, să se ştie că multe desene de aici sunt preluate. Tot aici, în calitate de publicaţie a materialului factologic heraldic primar, dorim să menţionăm lucrarea domnilor G. Buzdugan, O. Luchian şi C.C. Oprescu Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 1977. Pe monede s-au bătut o mulţime de blazoane, permit să urmărim dinamica formării diferitelor compoziţii de armeni şi, pe baza acestora, să stabilim situaţia reală a preocupărilor heraldice din perioada cercetată. În plan teoretic, culegerea apărută sub egida dlui N. Stoicescu Constituirea statelor feudale româneşti, Bucureşti, 1980, ne-a fost de mare folos. Lucrarea dlui N. Constantinescu Curtea dc Argeş 1200 - 1400, Bucureşti, 1984, a constituit una din pietrele dc temelie ale acestui studiu de heraldică. Pentru istoria heraldicii din Moldova, în calitate de bază teoretică fundamentală, a servit cartea dlui Victor Spinei Moldova în secolele XI - XIV, Bucureşti, 1982. Dl I. Mănescu, în articolul Stema Moldovei din Magazin istoric nr. 5, 1972, spunea că dacă se dovedeşte faptul că stema cu cap de bour nu aparţine lui Bogdan I, atunci în mod sigur a aparţinut unei dinastii premergătoare, fapt care se demonstrează în lucrarea de faţă.

Pînă în secolul al XV-lea, ţările româneşti au fost influenţate de valorile spaţiului european: costumul, armele, armurile, drapelele, stemele, mai puţin arhitectura. Aservirea ţărilor noastre de către Imperiul Otoman a frînat în mare măsură acest proces. Principatele au sărăcit, instituţia domnească şi-a pierdut însemnătatea de odinioară, a început să se simtă o influenţă orientală în multe domenii ale vieţii sociale şi culturale. Tradiţiile heraldice s-au rudimentat, o dată ce nu mai aveau importanţă politică ori socială. Este foarte important să putem vedea ţările româneşti de pînă la secolul al XVl-lea, în afara influenţei celor 300 de ani de dominaţie otomană.

Descifrarea rebusurilor heraldice contribuie la distrugerea imaginilor pastoral-folclorice despre formarea statelor Ţara Românească şi Moldova. Heraldica domnească nu permite să vedem în persoanele descălecătorilor Negru-Vodă, Basarab, Bogdan sau Dragoş nişte voinici de munte care într-o zi au hotărît să coboare la şes şi să întemeieze...o ţară. Din contra, blazoanele lor dovedesc că ei erau nobili de viţă înaltă. Pe unele steme boiereşti din secolul al XV-lea se întîlnesc semne de distincţie preheraldice, din secolele IX - X după Hristos. fapt ce demonstrează că atît domnitorii, cît şi marea boierime la acel secol al XV-lea erau nişte dinaşti cu rădăcini străvechi.

Lucrarea de faţă are scopul de a descifra conţinutul heraldicii domneşti din secolele XU - XV şi de a restabili aspectul iniţial al blazoanelor domnitorilor din Ţara Românească şi Moldova. Rezultatele cercetărilor heraldice vor aduce multe nebănuite surprize, vor contribui substanţial ia înţelegerea şi cunoaşterea cît mai veridică a trecutului nostru. Cercetările efectuate au la bază o mulţime de lucrări ale istoricilor din România şi din alte ţări.

Acolo unde am considerat necesară o trimitere, am făcut-o. Nu veţi găsi o critică a predecesorilor, chiar dacă nu suntem de acord cu mulţi dintre ei, fiindcă am pornit de la convingerea că toţi au fost siguri de adevărul pe care l-au susţinut în numele unui scop nobil.

Vă aşteptăm să împrumutaţi publicaţia 
şi să pătrundeţi în tainele heraldicii.