Alecsandri, Vasile. - Adio Moldovei
Alecsandri, Vasile. - Moldova în 1857
Alecsandri, Vasile. - Ţara
Bogdan, Lilian. - Ţara mea
Cărare, Petru. - Moldova mea
Ciocanu, Anatol. - Tricolorul
Ciocanu, Anatol. - Asta este ţara mea
Deleanu, Liviu. - Ţara noastră
Deleanu, Liviu. - Ţară, ţărişoara mea
Dragomir, Constantin. - Satele Moldovei
Hadârcă, Ion. - Ţara dorului Tricolor
Hadârcă, Ion. - Ţară de viori
Lari, Leonida. - Moldavă
Lari, Leonida. - Ţara noastră
Lari, Leonida. - Ţara
Manole, Ana. - Ţara cu părinţi
Mardare, Marcela. - Trei culori originare
Matcovschi, Dumitru. - E Moldova...
Matcovschi, Dumitru. - Basarabia
Romanciuc, Vasile. - Patria
Romanciuc, Vasile. - Moldova
Romanciuc, Vasile. - Ţara noastră
Roşca, Ion. - Patria
Trubca, Anastasia. - Moldovei
Ţurcanu, Ianoş. - Moldova mea
Ştirbu, Titus. - Tricolorul
Ştirbu, Titus. - Plai natal
Ungureanu, Mihai. - Ţara mea
Vatamanu, Ion. - Ţara
Vieru, Grigore. - Am un plai ca din poveste
Serviciul Moldavistică şi Heraldică din cadrul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova a creat acest blog pentru a promova adevăratele valori ale patrimoniului naţional, cultura, personalităţile şi tradiţiile nemuritoare, simbolurile naţionale, prin blazoane şi edificii remarcante. Adresa noastră: MD, Chişinău, Strada: 31 August 1989, 78A; Tel.: 00373(22)24-05-51; Adresa de email: moldavistica@bnrm.md
Se afișează postările cu eticheta poezii despre moldova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii despre moldova. Afișați toate postările
vineri, 5 decembrie 2014
vineri, 17 octombrie 2014
POEZII DEDICATE MOLDOVEI
La solicitarea utilizatorilor, Serviciul Moldavistica şi Heraldică va publica poezii despre Moldova online, selectate din publicaţiile poeţilor basarabeni, care au evocat ţara noastră.
VIERU, GRIGORE. Basarabie Frumoasă : Melodie : Grigore Vieru : [cântec, versuri] // Strigat-am către tine. - Bucureşti - Chişinău : Litera Internaţional, 202. - P. 497-498.
Basarabie din văi,
Frumoşi sunt oamenii tăi -
Oameni buni şi liniştiţi,
Numai tare necăjiţi.
Refren:
Ostenită se cuvine,
Să te scalzi numai în bine,
Îmbrăcată în mătasă,
Basarabie frumoasă!
Basarabie din deal,
Nu te-au mai poftit la bal -
Balul îi la altora,
Osteneala îi a ta.
Refren:
Basarabie cu dor,
Nu ţi-a fost nicicînd uşor.
Dar mereu nădejde tragi
C-or veni şi zile dragi.
Refren:
Ne te-ntreabă nimenea
De ce-ţi plânge inima,
Numai Domnul uneori
Care-ţi dăruie trei flori.
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Aflând că frate-mi eşti,
odată Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
vineri, 10 octombrie 2014
VERSURI ONLINE: MOLDOVENII
Itinerar bibliografic
Petru Zadnipru (13 ianuarie 1927, Sauca, judeţul Soroca, România Mare - 23 octombrie
1976, Chişinău) este un poet şi traducător. Este fiul Mariei şi al lui Ion
Zadnipru, ţărani. Învaţă în satul natal, apoi urmează Liceul Agricol din
Soroca. Va absolvi Facultatea de Istorie şi Filologie, secţia limba şi
literatura română, la Universitatea de Stat din Chişinău (1952). Îşi continuă
studiile ca doctorand la Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură al filialei
de la Chişinău a Academiei de Ştiinţe a URSS. A lucrat ca redactor la diferite
reviste, la „Chipăruş" fiind redactor-şef (1961-1963), ulterior ca
secretar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1963-1971) şi în
administraţia guvernamentală.
Petru Zadnipru
debutează cu Luminile câmpiei (1952), o „plachetă de dibuiri
poetice", cum o califică autorul însuşi. Următoarele culegeri de versuri -
Struguraş de pe colină (1956) şi Însetat de depărtări (1959)
- deşi conţin câteva poezii şi cântece cu oarecare ecou în epocă, abundă în
versificări dogmatice, într-un limbaj discursiv, şablonard. Abia volumele Lume,
dragă lume... (1962) şi Gustul pânii (1964)
învederează un autor ce mizează pe spontaneitate, pe simplitate şi cultivă
dezinvolt o formulă de factură tradiţional-cantabilă, cu rădăcini în folclor.
Evocarea ambianţei rurale şi poetizarea faptelor cotidiene reprezintă nota
dominantă a versurilor lui Zadnipru, care explorează eficient detaliul
revelator şi metafora rară. Evoluţia ulterioară a poeziei sale vizează
cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale.
Ultimele
culegeri - Mi-e dor (1971) şi Mă caut (1976) - ciclul Postume
din antologia Poezii (1981) propun o lirică de atmosferă,
dominată de nelinişti, interiorizată şi dramatică, mai bogată în substanţă
sufletească. Aplecat asupra stărilor de spirit polare, poetul se autoexaminează
şi se autodefineşte sever în raport cu timpul şi cu „înaltul sens de Om",
aspiră spre puritate morală, meditează asupra rosturilor condiţiei umane.
El
condamnă tot ce e meteahnă şi rău social, aşezându-se sub semnul bunătăţii, al
omeniei şi al faptei nobile. Dezbaterea unor teme interzise de regim, precum şi
a unor probleme ce ţin de igiena spiritului, de misiunea poeziei şi a poetului
a intensificat caracterul polemic al cărţilor din ultimii ani, dramatizând şi
îmbogăţind registrul de tonalităţi. Farmecul lirismului rezultă din mişcarea
frazei în manieră folclorică, din armoniile şi plasticitatea versului, din
construcţiile anaforice şi epiforice bine geometrizate.
Petru Zadnipru
a scris şi câteva cărţi pentru copii: Tabloul fără un colţ (1956),
Lădiţa lui Ionel (1958), Titirezul (1962) etc. Şi-a dat
concursul la întocmirea unor manuale de citire pentru clasele primare, a cules
folclor, a tradus din Serghei Esenin, Evgheni Evtuşenko, Mihail Isakovski, Alexandr
Tvardovski, Konstantin Simonov etc.
Opera
literară
•
Luminile câmpiei, Chişinău, 1952;
•
Ilie-Căciulie, Chişinău, 1956;
•
Struguraş de pe colină, Chişinău, 1956;
•
Tabloul fără un colţ, Chişinău, 1956;
•
Lădiţa lui Ionel, Chişinău, 1958;
•
Însetat de depărtări, Chişinău, 1959;
•
Lume, dragă lume..., Chişinău, 1962;
•
Titirezul, Chişinău, 1962;
•
Gustul pânii, Chişinău, 1964;
•
Spionul, Chişinău, 1964;
•
Versuri, prefaţă de George Mertiuc, Chişinău, 1969;
•
Mi-e dor, Chişinău, 1971;
•
Mă caut, prefaţă de Emilian Bucov, Chişinău, 1976;
•
Băieţii tatei, băieţi..., prefaţă de Nicolae Dabija,
Chişinău, 1977;
•
Poezii, prefaţă de Mihail Dolgan, Chişinău, 1981;
•
Mă nasc întruna, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Ciocanu,
Chişinău, 1992;
•
Cocorul călăuză, ediţie îngrijită şi prefaţă de Tudor
Palladi, Chişinău, 2003;
•
Mă caut, Chişinău, 2003.
Aprecieri critice
Petru Zadnipru a venit în poezia moldovenească cu "chiot de cirenă" şi "cu frunza dorului la gură", "împuşcînd cu bucurii" din priviri şi s-a retras din ea subit, cutreerat de spasme şi înceltări dramatice, în plină căutare a unui 2eu" liric cît mai plenar şi mai original, a unui adevăr artisitic multilateral şi profund, a nuei lirici policrome trăite intens, pîna la "durere".
Cărţile lui reprezentative "Însetat de depărtăr"i
(1959), "Lume, dragă lume" (1962), "Gustul pâinii" (1964), "Mi-e dor" (1971), "Mă caut" (1976) poartă amprenta gîndirii aşezate a ţăranului moldovan, harnic şi cinstit, sincer şi plin de demnitate, în ochii căruia nimic nu valorează mai mult decît fapta bine făcută şi adevărul întreg spus verde în ochi.
DOLGAN, MIHAI. Lirica lui Petru Zadnipru şi contemporaneitatea // Petru Zadnipru: poezii. - Chişinău: Literatura artistică, 1981. - P. 5
ZADNIPRU, PETRU. Moldovenii: [versuri] // Constelaţia lirei. - Bucureşti : Cartea Românească, 1987. - P. 366.
Moldovenii cînd se strîng
Şi-n petreceri se avîntă,
La un colţ de masă plîng
La alt colţ de masă cîntă.
Sufletul precum le-ar fi
Glob cu două emisfere :
Una-i noapte, alta-i zi,
Bucurie şi durere.
Două lumi într-un întreg
Permanent îşi schimbă locul.
Vin pe rînd şi-asemeni trec
Cînd necazul, cănd norocul.
Moldovenii cînd se strîng
Şi-n petreceri se avîntă,
La un colţ de masă plîng
La alt colţ de masă cîntă.
Şi-n paharul veşnic plin
Băutura lor cea sacră,
Jumătate-i cer senin,
Jumătate-i boltă neagră.
Linkuri utile:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)