EXPOZIŢIE - COMORILE TRECUTULUI (VESTIGII DIN AUR ŞI ARGINT)

La 21 noiembrie 2014, în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, a fost inaugurată o expoziţie cu genricul COMORILE TRECUTULUI (vestigii din aur şi argint, mileniul V a. Chr. - sec. XVIII), organizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei cu suportul financiar al Fondului Ambasadorilor pentru Conservare Culturală (SUA).

Expoziţia reuneşte cele mai relevante obiecte realizate din aur şi argint provenite de pe teritoriul Republicii Moldova, găsite în diverse localităţi, păstrate în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Unele dintre acestea reprezintă adevărate capodopere ale orfevrăriei pre- şi protoistorice, a celei din antichitatea clasică, precum şi din epoca medievală. Majoritatea pieselor sunt expuse publicului larg pentru prima oară. La deschiderea oficială a expoziţiei au participat: Ambasadorul William H. Moser, Monica Babuc, Minsitrul al Culturii.

Fiind vizitator, la această expoziţie am descoperit adevărate comori ale istorie care au fost găsite pe teritoriul ţării noastre. Câte comori ascunde istoria: cercei, inele de argint pentru tâmple, sec. VI-IX d.H., descoperite în satul Şaptebani, Râşcani, fibule digitale, din sec. VI d.H, găsite la Dănceni, Ialoveni. 

Printre cele mai rare lucrări am descoperit şi vestimentaţie împodobită cu aur din sec. V-IV a.H. în satul Nicolscoe, Slobozia.

Linkuri:

 Donaţie SUA pentru salvgardarea artefactelor preţioase de muzeu

O expoziţie de obiecte din aur şi argint afost inaugurată la Muzeul Naţional de Istorie

Orfevăria antică din Moldova, Liliana Condraticova

 

SARBATORI SFINTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Astăzi în multe localităţi este sărbători hramul localităţii, le dorim multe succese şi mari realizări, cât şi o mică informaţie despre însemnătatea acestei sărbători:

Arhanghelul Mihail şi Arhanghelul Gavriil sunt sarbatoriti pe 21 noiembrie. Este ziua pe care Biserica o dedica ingerilor, de aceea ea numele complet al acestei zile este Soborul mai-marilor Arhistrategi (capetenii) Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri.
Parintele Ene Braniste afirma ca, in secolul al V-lea, a fost construita o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol si, initial, sarbatorirea era legata de amintirea sfintirii acestei biserici. Ulterior, sfera sarbatoririi a fost largita, fiind „cooptat“ si Sfantul Arhanghel Gavriil. In cele din urma, sarbatoarea a devenit o zi de praznuire a tuturor cetelor ingeresti (Liturgica Generala).
In iconografia ortodoxa, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil sunt pictati pe cele doua usi laterale ale catapetesmei, ca pazitori ai usilor raiului. Mihail este redat la miazanoapte, iar Gavriil la miazazi.
In iconografia bizantina, Arhanghelii Mihail si Gavriil sunt cu doua aripi, semn al apartenentei lor la lumea cereasca. Arhanghelul Mihail este reprezentat purtand in mana o sabie de foc, pentru ca el pedepseste pacatul, pedepseste nedreptatea si apara pe cei drepti. El pedepseste popoare rele si apara popoare bune care implinesc voia lui Dumnezeu. Sfantul Arhanghel Mihail este pomenit in cartile Vechiului Testament ca fiind prezent mai ales acolo unde Dumnezeu pedepseste nedreptatea si nelegiuirea sau apara pe cei nevinovati: el aduce pedepsele asupra lui Faraon si asupra egiptenilor, care tineau in robie poporul lui Israel; el pedepseste nelegiuirile din Sodoma si Gomora, el este cel ce apara ostirea credincioasa a lui Dumnezeu si se arata lui Iosua Navi, conducatorul poporului ales dupa moartea lui Moise, zicand: „eu sunt conducatorul ostirilor ceresti“ (Iosua Navi 5, 13-14).
Arhanghelul Gavriil este reprezentat in iconografia noastra purtand in mana o floare de crin alb, ca simbol al puritatii, al bucuriei si binecuvantarii, pentru ca el aduce neamului omenesc vestea cea buna a intruparii Fiului lui Dumnezeu, Care ne aduce mantuirea. De asemenea, Sfantul Arhanghel Mihail ii pazeste pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, nevatamati de vapaia focului (cf. Daniel 3, 23-28). El apara pe prorocul Daniil in groapa cu lei (cf. Istoria omorarii balaurului 1, 40-46), nefiind atacat de catre acestia.
Arhanghelul Mihail se arata a fi un inger al dreptatii Dumnezeiesti, in vreme ce Arhanghelul Gavriil este ingerul bunatatii si milostivirii lui Dumnezeu.

Linkuri:

Mitul Sfinţilor Mihail şi Gavril
Predica la Sfinţii Mihai şi Gavril
Rugăciune către Sfântul Arganghel Mihail
Sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril 
Tradiţii şi superstiţii de sărbotoarea Sfântul Mihail şi Gavril 

TOPONIMIA SATELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Este o taină să descoperi care sunt originile satului, oraşului tău natal, astăzi ne vine în ajutor mass-media şi alte surse de informare, enciclopediile Localităţile Republicii Moldova, editate de Fundaţia "Draghiştea" în ordine alfabetică prezintă date generale în 11 volume localităţi de la Nord la Sud şi Este spre Vest.

În ziarul Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură este prezentat articolul despre oraşul Reni. 

Descrierea bibliografică:  

Pastuh-Cubolteanu,  Vitali.  Taina Toponimicului Reni / Vitali Pastuh-Cubolteanu // Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură. - 2014. - august-septembrie. - P. 5.

Mod de citare/Referinţă

PASTUH-CUBOLTEANU, VITALI. Taina Toponimicului Reni. În: Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură. - 2014, august-septembrie, p. 5.

Articolul:

Oraşul Reni, precum se ştie, este un oraş moldovenesc, ates­tat documentar la 1548. Dar ca aşezare geto-dacică e foarte ve­chi, are mai mult de două mii de ani. Geto-dacii numeau această aşezare Tamasldava. Cetatea Tamasidava, împreună cu alte fortificaţii ridicate de către romani mai tărziu, precum Valul lui Traian, ale căror rămăşiţe au ajuns până zilele noastre, au slujit romanilor întărituri de apărare în faţa triburlor barbare de dincolo de răul Tiras (Nistru). După cucerirea romană a teritoriilor tracice sud- dunărene, ţărmul moldovean al Mării Negre intre Dunăre de Jos şi Nistru Intrau In provincia Moesla Inferioară (sec. I d.Hr.).

Până la cucerirea romană, acest ţărm a fost stăpânit de triburile tracice, de la care au rămas numeroase vestigii, aparţinând culturii arheologice Hall- statt-ului tracic. Cultura tracică a fost denumită astfel după denumirea oraşului Hallstatt din Austria, unde a fost descoperită pentru prima dată. Cuprinde anii 1000-500 î.d.Hr.

Către sfârşitul secolului al IV î.d.Hr., în spaţiul Dunărea de Jos - Nistru a existat regatul dac al lui Atheas. Acesta, în alianţă cu vecinii sciţi, a stâr­nit război (342-338 î.d.Hr.) împotriva lui Filip al ll-lea, regele Macedoniei. Războiul a fost pierdut de aliaţii daco-sciţi.

In stânga Dunării, în secolele 4-3 (î.d.Hr.) a existat uniunea de triburi geto-dacică a lui Dromihete. El a purtat război cu Lisimah, pe care l-a înfrânt (circa 300 î.d. Hr.)

Litoralul moldovean al Mării Negre intra în componenţa regatul geto-dac al lui Burebista (în anii 70 - 44 î.d.Hr.), care se întindea de la munţii Slovaciei, munţii Hemus, Marea Neagră, Nipru. Capitala - cetatea Helis - se afla în Dobrogea. După moartea lui Burebista, regatul s-a destrămat în formaţiuni mărunte.

Deoarece Apostolului Andrei, când au fost trase la sorţi teritoriile ce urmau a fi creştinate, i-a revenit provincia romană Moesia Inferioară, e foarte verosimil ca acesta să fi umblat şi pe teritoriul dintre Dunărea de Jos şi Nistru. Nu înzadar, ruşii, care au anexat acest teritoru la 1812, se fălesc că Apostolul Andrei i-ar fi creştinat şi pe dânşii. Dar, dacă îi creştina, nu mai era nevoie de început creştinarea, la 988 d.Hr., a roşilor (strămoşii ucrainenilor, bieloruşilor şi ruşilor) de către cneazul Vladimir...

Sf. Apostol Andrei a creştinat pe strămoşii românilor, care au şi rămas creştini. începutul creştinării românilor a coincis cu începutul constituirii noastre ca popor distinct. Românii sunt creştini de aproape două mii de ani.

Deci, în toată perioada antică, până în secolul 2 (d.Hr.), aceste pământuri geto-dacie, au fost locuite şi stăpânite de strămoşii românilor. Din secolul 3, toate pământurile strâromânilor devin ţinte de pradă pentru triburile bar­bare din răsărit şi nord. In sec 4 aceste pământuri erau dominate de goţi. In secolul 5, peste Europa năvălesc hunii. Apoi triburile slave, avarii, care atacau Imperiul Roman. Apoi cumanii, apoi tătarii Hoardei de Aur. 0 mie de ani de puhoaie năvălitoare. Torentele de năvălitori sudici treceau Dunărea spre Bizanţ, Europa centrală prin locul cel mai lejer de trecut, mal la nord de delta Dunării în sectorul Renilor - Cartai. Pe aici, peste vreo mie cinci sute de ani vor trece şi armatele ţariste spre Balcani.

In prima jumătate a secolul al XlV-lea, litoralul Mării Negre între Dunărea de Jos şi Nistru intra în statul românesc al Iul Basarab I, domnitorul Munte­niei. Denumirea a dat-o Basarab I.

Domnitorii moldoveni, în sec al XlV-lea au preluat de la munteni stăpânirea Basarabiei istorice, inclusiv a oraşelor Cetatea Albă (actualul Belgorod-Dnestrovsc), Chilia şi Ismail.

De la 1484 până la 1812, o parte din Moldova de Sud, denumită de către

tătari Bugeac, a fost inclusă de turci în paşalâkul turcesc de la Silistra. Aici au fost aşezaţi temporar tătarii nohai, de către Suleiman II (la 1569).

La 1621, turcii au răpit Statului Moldovenec (care era pe ambele maluri ale Prutului) târgul Reni. La 1812, ruşii au răpit toată Moldova de Răsărit până la mare. Ruşii, cărora turcii le-au oferit doar sudul Moldovei - Basarabia istorică, au şmecherit, extinzând denumirea de Basarabia asupra întregii Moldove de Est, până hăt la Hotin. Atunci, ruşii au alungat populaţia tătară din Bugeac şl au strămutat încoace bulgari şi găgăuzi din Bulgaria, francezi, germani, ucraineni.

între 1856 şi 1878 judeţele Bolgrad, Ismail şi Cahul (în care intra şi or.Reni) au reintrat în stăpânirea Moldovei, respectiv României - după Unirea Princi­patelor (1859). Ruşii le-au anexat la 1878. La 1918, toată Moldova de Est s-a reunit cu celelalte pământuri româneşti. In 1940, conform pactului criminal între Hitler şi Stalin, Moldova de Est a fost înglobată în Imperiul Sovietic La constituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1940), Kremli­nul a amputat nordul şi sudul Moldovei de Est şi l-a dăruit RSS Ucrainene. Populaţia germană a fost trimisă în Reich, iar în locul acesteia au fost aduşi ruşi şi ucraineni. De atunci, populaţia ucraineană începe să-i devanseze nu­meric pe români (cu excepţia raionului Reni).

Dominaţia îndelungată a străinilor în sudul Moldovei a inhibat conştiinţa naţională a multor români de aici. Nu se cunosc lucruri elementare din isto­rie şi cultură. Şi băştinaşii, şi veneticii din sud, care văd zilnic peste Dunăre dealurile înalte şi ascuţite ale Podişului Dobrogei, cred că îs munţii Carpaţi. Nu ştiu că vizavi peste Dunăre se întinde provincia istorică Dobrogea. Denu­mirile româneşti ori orientale, în mare majoritate rusificate, încep a dispărea din memoria localnicilor. Da veneticii slavi cred că acele sate sunt ale lor de la facerea lumii.

Nu se ştie ce înseamnă toponimicul Reni. Veneticii slavi vehiculează ideea, cică denumirea provine de la vechiul cuvânt rusesc reny, care înseamnă debarcader. Ei nu-şi dau seama, că pe la 1548, când a fost menţionată locali­tatea, aici încă nu năvăliseră ruşii, încă nu au fost aduşi ucrainenii şi bulga­rii. Românii moldoveni au întemeiat-o, românii moldoveni au.botezat-o. Trebuie căutat un cuvânt românesc.

Eu am găsit cuvântul românesc, care reflectă poziţia geografică concretă a Renilor, legată de prezenţa unui specific al Dunării de lângă această locali­tate. Ceva mal sus de Reni, întâmpinâd rezistenţa de neclintit a stâncilor ma­sivului dobrogean, marele fluviu a fost forţat să-şi schimbe cursul, desriind o buclă. Apoi revine spre cursul său sudic spre mare.

Cuvântul românesc, care a dat nume Renilor este renie. Dicţionarul explicativ românesc explică acest cuvânt astfel: "porţiune joasă şi convexă din meandrul ulnui râu, acoperită de nisipuri şl prundişuri. reprezentând zona de acumulare a aluviunilor" (Mic dicţionar enldopedic. Bucureşti, 1972, p.798). 

Dar ce înseamnă meandru? E o noţiune geografică, explicată astfel de acelaşi dicţionar, la pag. 572: "buclă accentuată a cursului unei ape curgătoare cu albia în pantă lină..." Malul peninsulei - cap, pe care e stuată partea de sus a Renilor, este erodat vizibil de apele Dunării, Iar aluviunile sunt purtate mai la vale, unde şl apăruse satul Renie- Timpul a erodat ultima vocală din toponimic.

Vitali Pastuh-Cubolteanu

LECTURI ONLINE - BLAZOANE DOMNEŞTI ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA SEC. XII-XV

 JITARU, GRIGORE. Blazoane domneşti în Ţara Românească şi Moldova : sec. XII-XV. - Chişinău : Editura Uniunii Scriitorilor, 1997. - 213 p.: il.

Stemele, blazoanele de familie sunt o categorie de documente istorice, care poartă, cifrate în ele, informaţii deosebit de preţioase, uneori unicale. Mai importantă este aşa-numita heraldică vie, adică heraldica secolelor XII - XVI, pe cînd stemele ocupau un loc însemnat în viaţa politică. Aceste steme sunt asemenea unor piclograme. Ştiind bine legile formării lor şi canvaua istorică pe care acestea se plasează, putem obţine noi date, ce completează, confirmă sau contrazic unele teorii istorice.

Cît priveşte heraldica românilor, s-au făcut cercetări serioase. Un aport esenţial în acest sens l-au adus Dan Cernovodeanu, Maria Dogaru. Lucrarea Ştiinţa şi arta heraldică în România, în special Albumul heraldic, constituie unul din pilonii acestui studiu. Am folosit multe imagini de arhivă din această carte şi dacă nu întotdeauna se fac trimiteri, să se ştie că multe desene de aici sunt preluate. Tot aici, în calitate de publicaţie a materialului factologic heraldic primar, dorim să menţionăm lucrarea domnilor G. Buzdugan, O. Luchian şi C.C. Oprescu Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 1977. Pe monede s-au bătut o mulţime de blazoane, permit să urmărim dinamica formării diferitelor compoziţii de armeni şi, pe baza acestora, să stabilim situaţia reală a preocupărilor heraldice din perioada cercetată. În plan teoretic, culegerea apărută sub egida dlui N. Stoicescu Constituirea statelor feudale româneşti, Bucureşti, 1980, ne-a fost de mare folos. Lucrarea dlui N. Constantinescu Curtea dc Argeş 1200 - 1400, Bucureşti, 1984, a constituit una din pietrele dc temelie ale acestui studiu de heraldică. Pentru istoria heraldicii din Moldova, în calitate de bază teoretică fundamentală, a servit cartea dlui Victor Spinei Moldova în secolele XI - XIV, Bucureşti, 1982. Dl I. Mănescu, în articolul Stema Moldovei din Magazin istoric nr. 5, 1972, spunea că dacă se dovedeşte faptul că stema cu cap de bour nu aparţine lui Bogdan I, atunci în mod sigur a aparţinut unei dinastii premergătoare, fapt care se demonstrează în lucrarea de faţă.

Pînă în secolul al XV-lea, ţările româneşti au fost influenţate de valorile spaţiului european: costumul, armele, armurile, drapelele, stemele, mai puţin arhitectura. Aservirea ţărilor noastre de către Imperiul Otoman a frînat în mare măsură acest proces. Principatele au sărăcit, instituţia domnească şi-a pierdut însemnătatea de odinioară, a început să se simtă o influenţă orientală în multe domenii ale vieţii sociale şi culturale. Tradiţiile heraldice s-au rudimentat, o dată ce nu mai aveau importanţă politică ori socială. Este foarte important să putem vedea ţările româneşti de pînă la secolul al XVl-lea, în afara influenţei celor 300 de ani de dominaţie otomană.

Descifrarea rebusurilor heraldice contribuie la distrugerea imaginilor pastoral-folclorice despre formarea statelor Ţara Românească şi Moldova. Heraldica domnească nu permite să vedem în persoanele descălecătorilor Negru-Vodă, Basarab, Bogdan sau Dragoş nişte voinici de munte care într-o zi au hotărît să coboare la şes şi să întemeieze...o ţară. Din contra, blazoanele lor dovedesc că ei erau nobili de viţă înaltă. Pe unele steme boiereşti din secolul al XV-lea se întîlnesc semne de distincţie preheraldice, din secolele IX - X după Hristos. fapt ce demonstrează că atît domnitorii, cît şi marea boierime la acel secol al XV-lea erau nişte dinaşti cu rădăcini străvechi.

Lucrarea de faţă are scopul de a descifra conţinutul heraldicii domneşti din secolele XU - XV şi de a restabili aspectul iniţial al blazoanelor domnitorilor din Ţara Românească şi Moldova. Rezultatele cercetărilor heraldice vor aduce multe nebănuite surprize, vor contribui substanţial ia înţelegerea şi cunoaşterea cît mai veridică a trecutului nostru. Cercetările efectuate au la bază o mulţime de lucrări ale istoricilor din România şi din alte ţări.

Acolo unde am considerat necesară o trimitere, am făcut-o. Nu veţi găsi o critică a predecesorilor, chiar dacă nu suntem de acord cu mulţi dintre ei, fiindcă am pornit de la convingerea că toţi au fost siguri de adevărul pe care l-au susţinut în numele unui scop nobil.

Vă aşteptăm să împrumutaţi publicaţia 
şi să pătrundeţi în tainele heraldicii.

BOIERUL DIN ALBANIA - CONSTANTIN MIMI

HADEI, DANIELA. "Fantoma" boierului Mimi / Daniela Hadei // Ziarul Naţional. - 2014. - 31 octombrie. - Nr. 43 (077). - P. 20.

 Dintre toate personalităţile care au animat viaţa Basarabiai de altădată, chipul lui Constantin Mimi rămâne acoperit de-o umbră nemeritată. Uitarea îl poate scoate cu totul din circuitul figurilor mari de odinioară şi într-o bună zi ne putem pomeni în situaţia delicată când ne vom întreba cine a fost, să zicem acest distins conducător al zemstvei din Tighina, care s-a întâlnit în 1905 cu Nicolae Iorga, copleşindu-l cu ceaiuri şi întrebări despre viaţa românilor din regatori, să zicem, cine şi-ar mai aminti de comisarul Basarabiei, întărit de guvernul provizoriu în 1917, şi despre multe altele, fapte pe care le păstrează fişele personale, dar pe care trebuie să le cunoască şi urmaşii. 

Mai multe informaţii despre Constantin Mimi: 

Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. - Vol. 2. - P. 28-32.

Boierul din Albania, căsătorit în Bulboaca

În Ziarul NAŢIONAL, rubrica Patrimoniu, sunt informaţii despre boierul Constamtin Mimi, care a construit Conacul de vin din satul Bulboaca, Anenii Noi.

După cum arată cercetările istoricului Iurie Colesnic, familia lui Constantin Mimi este originară din Albania, dar, după mai multe răscoale, a ajuns în Basarabia. Constantin Mimi s-a îndrăgostit de Iulia, fiica negustorului Vartan Titreanţ din satul Bulboaca, iar la 16 aprilie 1893 s-au căsătorit şi au crescut împreună trei copii. Boierul deţinea mai multe moşii în judeţul Tighina, printre care şi o proprietate primită de la soţia sa, iar în anii '90 ai secolului al XIX-lea a devenit stăpânul pământurilor din Bulboaca.

În 1901, aproape de conacul său a construit blocul central al gospodăriei vinicole, după un proiect inspirat din arhitectura fabricilor vechi franţuzeşti. Conacul, Castelul Mimi, cu camere spaţioase şi înalte, cu sistem de aerisire şi geamuri luminoase, se află în spatele vinăriei, pe un deal de unde se vede o mare parte a satului.

Boierul care a promovat vinul moldovenesc

Constantin Mimi a contribuit la modernizare a viticulturii şi vinificaţiei autohtone şi a promovat vinurile basarabene la târguri internaţionale. Soiurile europene i se păreau cele mai potrivite pentru clima Basarabiei, fapt pentru care boierul a studiat viţa-de-vie la o Şcoală superioară din Franţa, iar realizarea practică a efectat-o la moşia sa de la Bulboaca.

Acolo a început cultivarea unor sorturi noi de viţă-de-vie şi producerea vinului în cantităţi mari, care ajungea la Moscova, Odesa şi Vladivostok. Constantin Mimi a promovat în Moldova sortul "Aligote", care a fost adus şi cultivat prima dată de el. Boierul Mimi este una dintre personalităţile basarabene care au marcat, prin activitatea lor, destinul Basarabiei la începutul secolului al XX-lea. a fost ultimul guvernator al Basarabiei şi director al Băncii Naţionale Române de la Bucureşti. 

Mai multe informatii accesaţi: Ziarul Naţional

 

DOSOFTEI - CĂRTURAR, POET, TRADUCĂTOR, TEOLOG

Mitropolit al Moldovei, Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române 

(390 ani de la naştere)

Cu prilejul acestui eveniment, serviciul Moldavistică şi Heraldică a organizat expoziţia cu genericul Dosoftei - cărturar, poet, traducător, teolog, mitropolit al Moldovei, Sfânt al Bisericii Române, care poate fi vernisată în perioada 27 octombrie-10 noiembrie.

Biografie:

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Zolkiew, în Polonia, azi Nesterov, Ucraina) a fost un cărturar român, mitropolit al Sucevei (Moldovei), poet şi traducător. În anul 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat.

Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huşi (1658-1660) şi Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Sucevei (1671-1674 şi 1675-1686). În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus în Polonia de oştile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în limba română din Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.
„Dosoftei avu îndrăzneala să caute poezia aiurea, acolo unde floarea ei se înalță de veacuri...” (N. Iorga) Sursa.

Sfantul Ierarh Dosoftei se numara printre cei mai alesi ierarhi pe care i-a avut vreodata Biserica Ortodoxa Romana. Acest bland si cuvios mitropolit s-a nascut in partile Sucevei din parinti foarte credinciosi. De mic a fost dat la invatatura cartii la cei mai buni dascali ce se aflau atunci in Moldova. Apoi s-a dus la scoala Fratiei Ortodoxe din Liov, unde a invatat limbile greaca, latina, slavona si polona, precum si teologia ortodoxa. In anul 1649 a primit tunderea monahala in Manastirea Probota. In anul 1658 a fost ales episcop de Husi, fiind in varsta de 34 de ani. Intre anii 1660-1671 a fost episcop de Roman, iar intre anii 1671 - 1686 a fost mitropolit al Moldovei. In anul 1686 s-a refugiat in Polonia, la Zolkiev. Dupa 7 ani de pribegie a murit acolo in anul 1693.

  

 Linkuri utile:

Acatistul Sfântului Dosoftei

Dosoftei - vestitorul lui Eminescu 

Dumnezeeasca Liturghie

Imnuri

STIH
[PENTRU SFÂNTUL ONISIFOR]
Ai, Onisifore, cai la bună fugă
Cătră Dumnezău, şi ai şi bună slugă.

STIH
[PENTRU PREACUVIOASA MATRONA]
La viaţa de veci Matrona-i spodobită,
C-au vis pre lume-n zâsa Domnului svântă.

STIH
[PENTRU SFÂNTUL ANTONIE]
Pre Antonie dumnezăiesc ucig cu lemne,
Ceia ce să-nchină la dumnezăi de lemne.

STIH
[PENTRU SFINŢII HRISTOFOR ŞI MAVRA, UCIŞI PRIN SABIE]
Negrí-nşelăciunea Mavra, tăiaţ de lance,
Şi cu Hristofor, vede pre Hristos cu pace.

STIH
[PENTRU SFÂNTUL IOAN CEL SCUND]
Micşor Ioan de pre stat să are,
Ce la Dumnezău are cinste mare.

1682-1686

Parimiile peste an

Psalmul 50

Psalmul 99

Psalmul 132 

Stihuri în Stema Moldovei

Viaţa şi petrecerea sfinţilor, 1682 

ACHIZIŢII RECENTE 2014

Serviciul Moldavistică şi Heraldică vă prezintă cele mai recente apariţii editoriale, fiind receptivi şi dornici de lectură, vă aşteptăm să lecturaţi paginile cu nerăbdare.

Achisitii recente 2014 from Cristina

DUMITRU MATCOVSCHI - ETERN PRIN VERSUL NEMURITOR

Astăzi, poetul, academicianul Dumitru Matcovschi ar fi împlinit 75 ani de la naştere, anul 2014 a fost consacrat acestui mare eveniment. Rămâne în urma Măriei Sale acel vers nemuritor, ce perindă paginile literaturii basarabene, nu este în viaţă, însă a rămas în sufletele copiilor şi adulţilor care-i admiră poezia.
Dumitru Matcovschi va rămâne etern, un simbol al literaturii din Basarabia şi peste hotarele ei, fiind o figură demnă de trecutul istoric şi veşnic.

Eterna carte

Cuvintele vin de departe, din moşi-strămoşi.
Sărut această carte cu oameni frumoşi.
Cuvintele vin de departe, din nepăcat.
Sărut această carte în-ge-nu-ncheat.
Cuvintele vin să ne doară. Şi să ne bucure.
Sărut această ţară de pâine şi strugure.
Cuvintele vin să ne poarte prin secoli de dor.
Sărut acestă ţară pă-ti-mi-tor.
E verde şi-acum împăratul cel foarte bătrân.
Doar spânul-roşcatul e altul: mai rău şi mai spân.
Prin ploaie, prin vânt, prin zăpadă,
prin ani fără numar
umblă Ivan pe stradă
cu turbinca pe umăr.
Cine a spus că mort e?
Să nu îndrăzniţi!
Paşol na turbincă, certi,
paşol na turbincă, certi!
Îl auziţi?
Vremea o fi bătrână, basmul o fi în toi.
Ivan, cu o cârjă-n mână,
seamănă cu-n poet de la noi
Avem o singură copilărie
şi-i dulce poznatică!
Şi Trăsnea nici azi nu ştie,
ah, Trăsnea nici azi nu ştie
ce este gramatica!
Şi-apoi Smărănduţa ceea
cu ochi ca tăciunele
Ah, cum te vrăjeşte femeia,
ah, cum te îmbată femeia
cu toate minciunile!
Ni-i limba de-a pururi sfântă
ci e a plaiului
Moldoveneşte pasărea cântă,
moldoveneşte îngerii cântă
în poarta raiului.

Pentru a ne aminti de marele DUMITRU MATCOSCHI am selectat imagini ce relevă evenimentele principale din viaţă.

Linkuri utile: 

Catalogul expoziţiei-eveniment: Eşti lacrima mea Basarabie ...
Cărţile lui Dumitru Matcovschi nu există în librării
Lista pieselor pe versurile lui Dumitru Matcovschi
Poet, poet şi om la cetăţii 

Publicaţii de Dumitru Matcovschi

POEZII DEDICATE MOLDOVEI

 La solicitarea utilizatorilor, Serviciul Moldavistica şi Heraldică va publica poezii despre Moldova online, selectate din publicaţiile poeţilor basarabeni, care au evocat ţara noastră.

VIERU, GRIGORE. Basarabie Frumoasă : Melodie : Grigore Vieru : [cântec, versuri] // Strigat-am către tine. - Bucureşti - Chişinău : Litera Internaţional, 202. - P. 497-498.

Basarabie din văi,

Frumoşi sunt oamenii tăi - 

Oameni buni şi liniştiţi,

Numai tare necăjiţi.

Refren:

Ostenită se cuvine,

Să te scalzi numai în bine,

Îmbrăcată în mătasă,

Basarabie frumoasă!

Basarabie din deal,

Nu te-au mai poftit la bal - 

Balul îi la altora,

Osteneala îi a ta.

Refren:

Basarabie cu dor,

Nu ţi-a fost nicicînd uşor.

Dar mereu nădejde tragi

C-or veni şi zile dragi.

Refren:

Ne te-ntreabă nimenea

De ce-ţi plânge inima,

Numai Domnul uneori

Care-ţi dăruie trei flori.

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu, 

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga

Ce tare, Doamne,-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus 

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea tarziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti,

odată Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimei 

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu, 

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

MUZEE DIN REPUBLICA MOLDOVA

1. Casa-Muzeu "Alecu Donici", Donici, Orhei

2. Casa-Muzeu "Alexei Mateevici", Zaim, Căuşeni

3. Casa-Muzeu Alexander Puşkin

4. Casa-Muzeu "Dumitru Matcovschi", Vadul Raşcov

5. Casa Muzeu Ioan Zlotea - Sălcuţa, Căuşeni

6. Casa-Muzeu "Nicolae Sulac", Sadâc

7. Fondul culturii din Republica Moldova: muzee
8. Muzeele din Chişinău
9. Muzeul "Casa Bunicii"
10. Muzeul Cahul 
11. Muzeul de Arte Plastice al Republicii Moldova

12. Muzeul de Istorie al Liceului Petre Ştefănucă din Ialoveni

13. Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi

14. Muzeul de Istorie si Etnografie Besalma

15. Muzeul de Istorie şi Etnografie, Ceadâr-Lunga

16. Muzeul de Istorie şi Etnografie din Orhei

17. Muzeul de Istorie şi Etnografie, Soroca

18. Muzeul de Istorie Militară, Chişinău

19. Muzeul de Studiere a Ţinutului din Bender

20. Muzeele din Moldova

21. Muzeul Găgăuz de Istorie și Etnografie

22. Muzeul istoriei oraşului Chişinău
23. Muzeul Literaturii Române din Chişinău 
24. Muzeul Memorial "Alexandru Donici"
25. Muzeul Meşteşugurilor Populare
26. Muzeul Naţional de Istorie din oraşul Chişinău
27. Muzeul Memoriei Neamului 
28. Muzeul Pedgogic Republican din Moldova
29. Muzeul Serviciului Vamal 
30. Orheiul vechi, complex muzeal