vineri, 10 octombrie 2014

VERSURI ONLINE: MOLDOVENII

Itinerar bibliografic

Petru Zadnipru (13 ianuarie 1927, Sauca, judeţul Soroca, România Mare - 23 octombrie 1976, Chişinău) este un poet şi traducător. Este fiul Mariei şi al lui Ion Zadnipru, ţărani. Învaţă în satul natal, apoi urmează Liceul Agricol din Soroca. Va absolvi Facultatea de Istorie şi Filologie, secţia limba şi literatura română, la Universitatea de Stat din Chişinău (1952). Îşi continuă studiile ca doctorand la Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură al filialei de la Chişinău a Academiei de Ştiinţe a URSS. A lucrat ca redactor la diferite reviste, la „Chipăruş" fiind redactor-şef (1961-1963), ulterior ca secretar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1963-1971) şi în administraţia guvernamentală.

Petru Zadnipru debutează cu Luminile câmpiei (1952), o „plachetă de dibuiri poetice", cum o califică autorul însuşi. Următoarele culegeri de versuri - Struguraş de pe colină (1956) şi Însetat de depărtări (1959) - deşi conţin câteva poezii şi cântece cu oarecare ecou în epocă, abundă în versificări dogmatice, într-un limbaj discursiv, şablonard. Abia volumele Lume, dragă lume... (1962) şi Gustul pânii (1964) învederează un autor ce mizează pe spontaneitate, pe simplitate şi cultivă dezinvolt o formulă de factură tradiţional-cantabilă, cu rădăcini în folclor. Evocarea ambianţei rurale şi poetizarea faptelor cotidiene reprezintă nota dominantă a versurilor lui Zadnipru, care explorează eficient detaliul revelator şi metafora rară. Evoluţia ulterioară a poeziei sale vizează cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale.
Ultimele culegeri - Mi-e dor (1971) şi Mă caut (1976) - ciclul Postume din antologia Poezii (1981) propun o lirică de atmosferă, dominată de nelinişti, interiorizată şi dramatică, mai bogată în substanţă sufletească. Aplecat asupra stărilor de spirit polare, poetul se autoexaminează şi se autodefineşte sever în raport cu timpul şi cu „înaltul sens de Om", aspiră spre puritate morală, meditează asupra rosturilor condiţiei umane. 
El condamnă tot ce e meteahnă şi rău social, aşezându-se sub semnul bunătăţii, al omeniei şi al faptei nobile. Dezbaterea unor teme interzise de regim, precum şi a unor probleme ce ţin de igiena spiritului, de misiunea poeziei şi a poetului a intensificat caracterul polemic al cărţilor din ultimii ani, dramatizând şi îmbogăţind registrul de tonalităţi. Farmecul lirismului rezultă din mişcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile şi plasticitatea versului, din construcţiile anaforice şi epiforice bine geometrizate.
Petru Zadnipru a scris şi câteva cărţi pentru copii: Tabloul fără un colţ (1956), Lădiţa lui Ionel (1958), Titirezul (1962) etc. Şi-a dat concursul la întocmirea unor manuale de citire pentru clasele primare, a cules folclor, a tradus din Serghei Esenin, Evgheni Evtuşenko, Mihail Isakovski, Alexandr Tvardovski, Konstantin Simonov etc.

Opera literară
Luminile câmpiei, Chişinău, 1952;
Ilie-Căciulie, Chişinău, 1956;
Struguraş de pe colină, Chişinău, 1956;
Tabloul fără un colţ, Chişinău, 1956;
Lădiţa lui Ionel, Chişinău, 1958;
Însetat de depărtări, Chişinău, 1959;
Lume, dragă lume..., Chişinău, 1962;
Titirezul, Chişinău, 1962;
Gustul pânii, Chişinău, 1964;
Spionul, Chişinău, 1964;
Versuri, prefaţă de George Mertiuc, Chişinău, 1969;
Mi-e dor, Chişinău, 1971;
Mă caut, prefaţă de Emilian Bucov, Chişinău, 1976;
Băieţii tatei, băieţi..., prefaţă de Nicolae Dabija, Chişinău, 1977;
Poezii, prefaţă de Mihail Dolgan, Chişinău, 1981;
Mă nasc întruna, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Ciocanu, Chişinău, 1992;
Cocorul călăuză, ediţie îngrijită şi prefaţă de Tudor Palladi, Chişinău, 2003;
Mă caut, Chişinău, 2003.


  Aprecieri critice


 Petru Zadnipru a venit în poezia moldovenească cu "chiot de cirenă" şi "cu frunza dorului la gură", "împuşcînd cu bucurii" din priviri şi s-a retras din ea subit, cutreerat de spasme şi înceltări dramatice, în plină căutare a unui 2eu" liric cît mai plenar şi mai original, a unui adevăr artisitic multilateral şi profund, a nuei lirici policrome trăite intens, pîna la "durere".
Cărţile lui reprezentative "Însetat de depărtăr"i (1959), "Lume, dragă lume" (1962), "Gustul pâinii" (1964), "Mi-e dor" (1971), "Mă caut" (1976) poartă amprenta gîndirii aşezate a ţăranului moldovan, harnic şi cinstit, sincer şi plin de demnitate, în ochii căruia nimic nu valorează mai mult decît fapta bine făcută şi adevărul întreg spus verde în ochi.

DOLGAN, MIHAI. Lirica lui Petru Zadnipru şi contemporaneitatea // Petru Zadnipru: poezii. - Chişinău: Literatura artistică, 1981. - P. 5



ZADNIPRU, PETRU. Moldovenii: [versuri] // Constelaţia lirei. - Bucureşti : Cartea Românească, 1987. - P. 366.

Moldovenii cînd se strîng
Şi-n petreceri se avîntă,
La un colţ de masă plîng
La alt colţ de masă cîntă.
Sufletul precum le-ar fi
Glob cu două emisfere :
Una-i noapte, alta-i zi,
Bucurie şi durere.
Două lumi într-un întreg
Permanent îşi schimbă locul.
Vin pe rînd şi-asemeni trec
Cînd necazul, cănd norocul.
Moldovenii cînd se strîng
Şi-n petreceri se avîntă,
La un colţ de masă plîng
La alt colţ de masă cîntă.
Şi-n paharul veşnic plin
Băutura lor cea sacră, 
Jumătate-i cer senin,
Jumătate-i boltă neagră.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu