TOPONIMIA SATELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Este o taină să descoperi care sunt originile satului, oraşului tău natal, astăzi ne vine în ajutor mass-media şi alte surse de informare, enciclopediile Localităţile Republicii Moldova, editate de Fundaţia "Draghiştea" în ordine alfabetică prezintă date generale în 11 volume localităţi de la Nord la Sud şi Este spre Vest.

În ziarul Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură este prezentat articolul despre oraşul Reni. 

Descrierea bibliografică:  

Pastuh-Cubolteanu,  Vitali.  Taina Toponimicului Reni / Vitali Pastuh-Cubolteanu // Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură. - 2014. - august-septembrie. - P. 5.

Mod de citare/Referinţă

PASTUH-CUBOLTEANU, VITALI. Taina Toponimicului Reni. În: Dunărea : Almanah de tineret, istorie şi cultură. - 2014, august-septembrie, p. 5.

Articolul:

Oraşul Reni, precum se ştie, este un oraş moldovenesc, ates­tat documentar la 1548. Dar ca aşezare geto-dacică e foarte ve­chi, are mai mult de două mii de ani. Geto-dacii numeau această aşezare Tamasldava. Cetatea Tamasidava, împreună cu alte fortificaţii ridicate de către romani mai tărziu, precum Valul lui Traian, ale căror rămăşiţe au ajuns până zilele noastre, au slujit romanilor întărituri de apărare în faţa triburlor barbare de dincolo de răul Tiras (Nistru). După cucerirea romană a teritoriilor tracice sud- dunărene, ţărmul moldovean al Mării Negre intre Dunăre de Jos şi Nistru Intrau In provincia Moesla Inferioară (sec. I d.Hr.).

Până la cucerirea romană, acest ţărm a fost stăpânit de triburile tracice, de la care au rămas numeroase vestigii, aparţinând culturii arheologice Hall- statt-ului tracic. Cultura tracică a fost denumită astfel după denumirea oraşului Hallstatt din Austria, unde a fost descoperită pentru prima dată. Cuprinde anii 1000-500 î.d.Hr.

Către sfârşitul secolului al IV î.d.Hr., în spaţiul Dunărea de Jos - Nistru a existat regatul dac al lui Atheas. Acesta, în alianţă cu vecinii sciţi, a stâr­nit război (342-338 î.d.Hr.) împotriva lui Filip al ll-lea, regele Macedoniei. Războiul a fost pierdut de aliaţii daco-sciţi.

In stânga Dunării, în secolele 4-3 (î.d.Hr.) a existat uniunea de triburi geto-dacică a lui Dromihete. El a purtat război cu Lisimah, pe care l-a înfrânt (circa 300 î.d. Hr.)

Litoralul moldovean al Mării Negre intra în componenţa regatul geto-dac al lui Burebista (în anii 70 - 44 î.d.Hr.), care se întindea de la munţii Slovaciei, munţii Hemus, Marea Neagră, Nipru. Capitala - cetatea Helis - se afla în Dobrogea. După moartea lui Burebista, regatul s-a destrămat în formaţiuni mărunte.

Deoarece Apostolului Andrei, când au fost trase la sorţi teritoriile ce urmau a fi creştinate, i-a revenit provincia romană Moesia Inferioară, e foarte verosimil ca acesta să fi umblat şi pe teritoriul dintre Dunărea de Jos şi Nistru. Nu înzadar, ruşii, care au anexat acest teritoru la 1812, se fălesc că Apostolul Andrei i-ar fi creştinat şi pe dânşii. Dar, dacă îi creştina, nu mai era nevoie de început creştinarea, la 988 d.Hr., a roşilor (strămoşii ucrainenilor, bieloruşilor şi ruşilor) de către cneazul Vladimir...

Sf. Apostol Andrei a creştinat pe strămoşii românilor, care au şi rămas creştini. începutul creştinării românilor a coincis cu începutul constituirii noastre ca popor distinct. Românii sunt creştini de aproape două mii de ani.

Deci, în toată perioada antică, până în secolul 2 (d.Hr.), aceste pământuri geto-dacie, au fost locuite şi stăpânite de strămoşii românilor. Din secolul 3, toate pământurile strâromânilor devin ţinte de pradă pentru triburile bar­bare din răsărit şi nord. In sec 4 aceste pământuri erau dominate de goţi. In secolul 5, peste Europa năvălesc hunii. Apoi triburile slave, avarii, care atacau Imperiul Roman. Apoi cumanii, apoi tătarii Hoardei de Aur. 0 mie de ani de puhoaie năvălitoare. Torentele de năvălitori sudici treceau Dunărea spre Bizanţ, Europa centrală prin locul cel mai lejer de trecut, mal la nord de delta Dunării în sectorul Renilor - Cartai. Pe aici, peste vreo mie cinci sute de ani vor trece şi armatele ţariste spre Balcani.

In prima jumătate a secolul al XlV-lea, litoralul Mării Negre între Dunărea de Jos şi Nistru intra în statul românesc al Iul Basarab I, domnitorul Munte­niei. Denumirea a dat-o Basarab I.

Domnitorii moldoveni, în sec al XlV-lea au preluat de la munteni stăpânirea Basarabiei istorice, inclusiv a oraşelor Cetatea Albă (actualul Belgorod-Dnestrovsc), Chilia şi Ismail.

De la 1484 până la 1812, o parte din Moldova de Sud, denumită de către

tătari Bugeac, a fost inclusă de turci în paşalâkul turcesc de la Silistra. Aici au fost aşezaţi temporar tătarii nohai, de către Suleiman II (la 1569).

La 1621, turcii au răpit Statului Moldovenec (care era pe ambele maluri ale Prutului) târgul Reni. La 1812, ruşii au răpit toată Moldova de Răsărit până la mare. Ruşii, cărora turcii le-au oferit doar sudul Moldovei - Basarabia istorică, au şmecherit, extinzând denumirea de Basarabia asupra întregii Moldove de Est, până hăt la Hotin. Atunci, ruşii au alungat populaţia tătară din Bugeac şl au strămutat încoace bulgari şi găgăuzi din Bulgaria, francezi, germani, ucraineni.

între 1856 şi 1878 judeţele Bolgrad, Ismail şi Cahul (în care intra şi or.Reni) au reintrat în stăpânirea Moldovei, respectiv României - după Unirea Princi­patelor (1859). Ruşii le-au anexat la 1878. La 1918, toată Moldova de Est s-a reunit cu celelalte pământuri româneşti. In 1940, conform pactului criminal între Hitler şi Stalin, Moldova de Est a fost înglobată în Imperiul Sovietic La constituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1940), Kremli­nul a amputat nordul şi sudul Moldovei de Est şi l-a dăruit RSS Ucrainene. Populaţia germană a fost trimisă în Reich, iar în locul acesteia au fost aduşi ruşi şi ucraineni. De atunci, populaţia ucraineană începe să-i devanseze nu­meric pe români (cu excepţia raionului Reni).

Dominaţia îndelungată a străinilor în sudul Moldovei a inhibat conştiinţa naţională a multor români de aici. Nu se cunosc lucruri elementare din isto­rie şi cultură. Şi băştinaşii, şi veneticii din sud, care văd zilnic peste Dunăre dealurile înalte şi ascuţite ale Podişului Dobrogei, cred că îs munţii Carpaţi. Nu ştiu că vizavi peste Dunăre se întinde provincia istorică Dobrogea. Denu­mirile româneşti ori orientale, în mare majoritate rusificate, încep a dispărea din memoria localnicilor. Da veneticii slavi cred că acele sate sunt ale lor de la facerea lumii.

Nu se ştie ce înseamnă toponimicul Reni. Veneticii slavi vehiculează ideea, cică denumirea provine de la vechiul cuvânt rusesc reny, care înseamnă debarcader. Ei nu-şi dau seama, că pe la 1548, când a fost menţionată locali­tatea, aici încă nu năvăliseră ruşii, încă nu au fost aduşi ucrainenii şi bulga­rii. Românii moldoveni au întemeiat-o, românii moldoveni au.botezat-o. Trebuie căutat un cuvânt românesc.

Eu am găsit cuvântul românesc, care reflectă poziţia geografică concretă a Renilor, legată de prezenţa unui specific al Dunării de lângă această locali­tate. Ceva mal sus de Reni, întâmpinâd rezistenţa de neclintit a stâncilor ma­sivului dobrogean, marele fluviu a fost forţat să-şi schimbe cursul, desriind o buclă. Apoi revine spre cursul său sudic spre mare.

Cuvântul românesc, care a dat nume Renilor este renie. Dicţionarul explicativ românesc explică acest cuvânt astfel: "porţiune joasă şi convexă din meandrul ulnui râu, acoperită de nisipuri şl prundişuri. reprezentând zona de acumulare a aluviunilor" (Mic dicţionar enldopedic. Bucureşti, 1972, p.798). 

Dar ce înseamnă meandru? E o noţiune geografică, explicată astfel de acelaşi dicţionar, la pag. 572: "buclă accentuată a cursului unei ape curgătoare cu albia în pantă lină..." Malul peninsulei - cap, pe care e stuată partea de sus a Renilor, este erodat vizibil de apele Dunării, Iar aluviunile sunt purtate mai la vale, unde şl apăruse satul Renie- Timpul a erodat ultima vocală din toponimic.

Vitali Pastuh-Cubolteanu