vineri, 28 noiembrie 2014

PREZENTARE DE CARTE - SCRIERI - VOL. I - ION BUZDUGAN



În colecţia Editurii „Ştiinţa” au apărut 2 volume inedite ale autoruluiu Ion Buzduga. Scrieri care configurează canonul ierarhic stabilit pentru literatura interbelică din Basarabia. 
Buzdugan, Ion. Scrieri : []n 2 vol.] / Ion  Buzdugan. - Chişinău : Î.E.P. "Ştiinţa", 2014. - (Colecţia Moştenire).
Vol. 1 : Poezie, publicistică, corespondenţă. - 2014. 548 p.
Vol. 2 : Folclor. Tradiţii populare. traduceri. - 2014. - 560 p.


Ion Buzdugan, poet, publicist, traducător, folclorist, născut la 9 martie, 1889, Brînzenii Vechi, judeţul Bălţi, Moldova, a murit la 29 ianuarie, 1967, Bucureşti, România. Poet, folclorist, publicist. Studii secundare la Bairamcea, judeţul Ismail, studii agricole la Movilău, pedagogice la Cameniţa şi superioare la Moscova. Licenţa în drept la Universitatea din Iaşi.

 Doctor în economie al Universităţii din Cernăuţi, a contribit la fondarea ziarului „Ostaşul moldovean”. A colaborat la publicaţiile: „Cuvînt moldovenesc", ,Bugeacul", „Pagini basarabene”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Gîndirea”, „Gînd românesc”, „Zburăorul”, „Viaţa Basarabiei", semnînd şi cu pseudonimele Nică Românaş, I. Cîmpeanu, B. Cogîlnic, I. Dumbrăveanu ş.a.

Volumul de debut: „Cîntece din Basarabia”, vol. I (1921). Urmează culegerile „Miresme din stepă” (1922), „Cîntece din Basarabia”, vol. II, „Ţara mea” (1928), „Păstori de timpuri” (1937). Traduce romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de A. S. Puşkin şi din creaţia lui S. Esenin, A. Blok, V. Briusov, I. Bunin ş.a. Este unul din membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Basarabeni, alături de Pan Halippa, N. Costenco, M. Isanos, O. Cruşevan-Florescu, B. Istru, T. Nencev, V. Luţcan ş.a. Versurile lui Buzdugan, consacrate meleagurilor natale, istoriei, tradiţiei şi folclorului, se remarcă prin veridicitate. Balada şi doina, legenda şi cîntecul liric popular au influenţat benefic creaţia lirică a poetului.

Lirica lui I. Buzdugan a fost înalt apreciată de către Nicolae Iorga, iar traducerea lui „Evgheni Oneghin” − de către D. P. Perpessicius, care o consideră „drept trudnică, dar victorioasă operaţie”. Premiul Academiei Române pentru volumul „Păstori de timpuri”, 1937. Sursa citată.

Opere:
„Cîntece din Basarabia. 1916-1921”, Chişinău, 1921;

„Miresme din stepă”, Bucureşti, 1922;

„Cîntece din Basarabia. 1905-1916”, cartea a Ii-a, Craiova, 1928;

„Ţara mea: Poeme. 1918-1928”, Craiova, 1928; „Păstori de timpuri”, Bucureşti 1937;

„Metanii de Luceferi: Poeme”, Bucureşti, 1942.

Traduceri:

M. Gorki, „Fata şi moartea”, Bucureşti, 1962;

A. S. Puşkin, „Evgheni Oneghin”, prefaţă de Perpessicius, Bucureşti, 1967.
În primul volum Scrieri sunt adunate poezii originale, care se deschide cu volumul Miresme din stepă (1922) cu diversitate de versuri: În stepă ... (Flori din stepă (p. 65-66), O, stepa mea! (p. 67), Noaptea în stepă (p. 67-68), În Bugeac (66-67); Icoane vechi: La mănăstire (p. 75-78), Vinerea patimilor (p. 79-80), Căsuţa veche (p. 80-81), Mama (p. 81-82); În pribegie (1916-1917): Suflete pe drumuri... (p. 85), La hotară... (p. 88); De sub jug (1912-1918): Leagănul veciei (p. 90-92), La vadul de la Nistru (p. 92); Cetatea Albă (p. 92-93), Doina înstrăinării (p. 93); Cântece păstoreşti: Cântec păstoresc (p. 94-95), Brumarul (p. 95-96), Iarna (p. 96), La ţară: La ţară p. 97), Într-un amurg (97-98), Sub vraja lunii (p. 98), Pe valea Prutului (p. 99-100) etc. 
 

Cetatea Albă



Măreţ şi-nalţă fruntea de turn Cetatea Albă,

Pereţii ca zăpada cu negrele zăbrele:

De când s-a dus Stăpânul s-au tras zăvoare grele,

La porţi si pe cărare crescut-au spini şi nalbă.

            Iar tânara Domniţă – o porumbiţă dalbă –

În haine mohorâte, suspină-n colivie:


Aşteapă Voievodul din bătălii să-i vie,

Şi-i cad mărgăritare din ochi pe scumpa-i salbă...

 În nopţi târzii de veghe, încătuşându-şi dorul,

Din zori în zori Domniţa în taina visu-şi toarce,

Şi în năframa-i albă ea lacrimi multe-şi stoarce,

Văzând că nu mai vine din luptă Domnitrorul...

            Domniţa mea, nu plânge, căci mâni se va întoarce

            Cu oastea lui vitează în ţară Voievodul:

Şi-l va primi cu chiot şi cântece norodul,

Şi n-a-ncăpea-n Cetate – dobânda să-şi descarce...

Cutezător ridică-ţi spre soare fruntea dalbă!

Tar mâini, când va apune în uruit sinistru

O lume de sclavie, – drept stăvilar la Nistru –

Te vei înăţla din vremuri, o tu, Cetate Albă!... (p. 92-93)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu